Adevarul umbla cu capul spart.          -          Adevarul invinge orice.          -          Cine spune adevarul nu poate sa multumeasca pe toata lumea.
Mediere Sambata 20 Aprilie 2024 - 14587
ZIUA ARMATEI ROMANE.

Ziua armatei se sarbatoreste in fiecare an in 25 octombrie. Disputele politice trebuie sa inceteze in aceasta zi. Este o sarbatoare in care intreaga natiune se gandeste la institutia militara la oamenii care o compun. Barbatii isi aduc aminte de momentele placute sau neplacute care s-au constituit in repere ale trecerii timpului pe timpul stagiului militar. Femeile isi aduc aminte de cele mai multe ori de o iubire sub semnul asteptarii sosirii iubitului. Astfel fiecare femeie a a trait o clipa din viata Penelopei. In perceptia publica armata este fixata prin partea de executie incadrata cu militari in termen. Poporul pastreaza imaginea secventei dintre incorporare si lasarea la vatra. In fapt este imaginea poporului intr-o institutie cu o cultura organizationala straveche. Ziua armatei se constituie intr-un prilej de aducere aminte  despre oameni, locuri si intamplari. Toti oamenii vorbesc frumos despre perioada petrecuta in armata  fie ca a fost razboi sau pace. In momentele cruciale ale natiunii armata a avut de jucat rolul principal. Nu voi aprecia daca a fost jucat bine sau rau rolul pentru ca asta  face istoria si mai ales memoria colectiva a poporului. Eu pot afirma ca armata si-a indeplinit atributiile in stransa legatura cu modul in care politicienii au inteles rolul acestei institutii , au inzestrat-o, au echipat-o, i-au asigurat resursa financiara necesara modernizarii, au fixat obiectivele politice ale razboiului si aliantele .

Dupa douazeci de ani de la Revolutie societatea a cunoscut o dinamica necontrolata, dezechilibrata, sovaielnica si confuza. Si armata ca parte a societatii a urmat acelasi curs. Nu cu gandul de a critica in zi de sarbatoare ci de a trage un semnal de alarma si a indemna la o analiza mai profunda a rolului si locului armatei intr-o societate normala voi evidentia cateva repere ale dinamicii acestei institutii in  marsul, prea lung prin spatiul  cetos al tranzitiei.                                                     Pozitionarea  strategica cu efortul pe frontiera de vest la inceputul anilor 90 fara o viziune clara a fost paguboasa. Confuzia la nivelul deciziei politice a generat confuzii la nivelul deciziei militare. Am consumat resurse financiare pentru amplasarea unitatilor pe frontiera de vest, am uzat resursa umana in mod deosebit cadrele active construind cazarmi si poligoane pe care apoi le-am parasit. Multi ofiteri de valoare s-au pierdut in aceste hatisuri.

Restructurarea armatei fara o viziune politica  clara a facut ca managementul resursei umane sa fie marcat de inconsecvente. Au plecat din armata oameni in care s-a investit mult si care aveau un potential mare. Au fost trimisi in strainatate in structurile de formare ale NATO ofiteri care nu aveau pregatirea operativa corespunzatoare si ulterior au fost trecuti in rezerva. Au disparut structuri comandamente si  genuri de arma   performante ramanand altele. Am imprumutat ce era rau si am renuntat la ce a fost bun pentru ca procesul de adaptare a fost condus de oameni nepriceputi si preocupati de imaginea  de reformator. Restructurarea ne-a invatat ca pentru a distruge ceva este nevoie de un revolutionariat dar pentru a construi ceva este nevoie de un reformator cu capul limpede.  Greseala a fost ca noi am pastrat revolutionarii si  la reformarea sistemului. Fiecare guvernare a venit cu o reforma proprie dar fara reformatori. Nici societatea si nici armata nu au avut noroc de un Alexandri Ioan Cuza. Viziunea pe termen lung si planificarea strategica adecvata viziunii ne-a lipsit si ne  lipseste inca.  

Institutiile de invatamant militar au ramas  cu arii curriculare neadecvate  si mai ales cu profesori blocati cultural .Astfel s-a produs ruptura intre generatii. Cei cu experienta plecau din armata fara sa transfere competentele lor tinerei generatii. Am ramas fara modele profesionale, umane ,morale care sa insufleteasca sistemul si mai ales sa mentina flacara  entuziasmului profesional.

Promovarea in cariera  s-a facut dupa reguli care vizau reducerea armatei si nu valoarea profesionala, vocatia, pasiunea si angajamentul efectiv. Promovarea in urma unei decizii a unei comisii centrale care nu a vazut niciodata pe cel in cauza s-a dovedit generatoare de slabire a spiritului camaraderesc si de corp. Am devenit un fel de functionari fara legaturi unii cu altii  desprinsi afectiv de structurile    in care functionam. Ghidul carierei a subminat coeziunea structurilor si relatiile dintre oameni. Atitudinea profesionala nu mai poate determina singura  altitudinea in ierarhie. In aceasta chimie a evolutiei in cariera ingredientii adaugati sunt toxici pentru sistem.

Gradul militar dintr-un mijloc de recunoastere si stimulare a valorii a devenit un mijloc de presiune pe cadre si de scoatere din sistem .Statutul cadrelor militare aprobat prin lege organica a avut ca scop final reducerea armatei ca o conditie de aderare la NATO si nu  consolidarea armatei ca pilon fundamental al sigurantei nationale .

Uniforma militara ca mijloc de identificare profesionala , de apartenenta la o structura, arma, specialitate si de referinta la istoria neamului romanesc s-a schimbat. Uneori schimbarile au depersonalizat unitatile desprinzandu-le de traditie si istorie. Asa a fost cazul uniformei vanatorilor de munte. In vechea uniforma erau cunoscuti de toata lumea . In noua uniforma nu mai au imaginea care au avut-o de luptatori de elita.

Ceremonialul militar in spatiul public ca mijloc de mentinere  a legaturii intre  popor si armata a suportat si el modificari. Am renuntat la pasului de defilare  traditional si am imprumutat unul care este respins de  marele public.

Paradele militare sunt de obicei disputate politic si nu mai transmit publicului si lumii diplomatice ce trebuie sa transmita .

Trecerea de la armata de conscriptie la profesionisti a generat mutatii functionale si de administratie profunde.

Judecand in termini de costuri pot afirma ca sistemul de aparare, siguranta, ordine publica  incadrat cu profesionisti este mai costisitor si prezinta si vulnerabilitati pe care nu le-am banuit.

Conducerea civila  a armatei nu inseamna automat si controlul democratic al armatei. Controlul obiectiv si democratic al armatei este un semn de normalitate. In multe guvernari Ministerul Apararii a fost transformat in teatru de razboi intre Presedinte si Primul Ministru cu toate consecintele nefaste pentru armata. Conducerea civila nu a inteles rolul acestei institutii si a judecat-o superficial, in termini mercantili sin u de interes national.

Apartenenta la NATO a Romaniei a generat mutatii in relatiile de comandament, in formarea continua a ofiterilor si a comandamentelor.

Ofiterii, subofiterii si soldatii au o pregatire multidisciplinara. Soldatul nu este un om de care agati o arma ci un om cu o viziune asupra dinamicii relatiilor  internationale, cu o pregatire lingvistica ce-i permite sa comunice in structuri de comandament multinational in spatii culturale si de civilizatie pe care sa le cunoasca si in care sa se integreze functional. Militarul trebuie sa fie initiat in relatii diplomatice si de administratie publica. El trebuie sa aiba abilitati de comunicare intr-un ecart care sa includa  la un pol inaltii functionari ONU  iar la celalalt oameni apartinind triburilor si culturii tribale. Militarul trebuie sa aiba o cultura juridica de drept international care sa-I permita actiunea intr-un camp restrictional si limitativ.

Eu sunt mandru ca am participat la configurarea unui profil profesional de  o asemenea  forta si anvergura. Am convingerea ca cei tineri vor duce mai departe acest demers.

Participarea armatei la misiuni internationale a fost o provocare. Activitatea statelor majore a dobandit noi valente. S-a introdus sistemul de planificare bugetara multianuala specific fortelor NATO. In instructia fortelor si-au facut loc; dreptul international, limbile straine, pregatirea psihica si contracararea actiunilor de influentare psihologica, istoria culturii si a civilizatiilor, relatiile civil-militar etc. Exercitiile in comun cu alte comandamente si structuri sub autoritate ONU, OSCE, UE sau NATO au largit orizontul armatei si au determinat noi posibilitati de punere in valoare a factorului uman .

Misiunile internationale ne-au aratat ca securitatea cetateanului si a tarii se si plateste iar moneda se numeste SANGE .Armata prin oamenii ei plateste nu numai cu ingradirea drepturilor constitutionale ci si cu viata .Pentru acest lucru si pentru ca este cel mai vizibil vector de imagine publica internationala a Romaniei armata se bucura de o mare incredere in societate .

Participare armatei la inlaturarea dezastrelor si la salvarea vietii cetatenilor  ne-a invatat cat este de trainica legatura dintre armata si popor ,a dezvoltat increderea in militari iar militarii si-au pus in evidenta spiritul de sacrificiu .Aceste misiuni au scos in evidenta ca militarii desi sunt sub 1 % din populatia tarii pot sa constituie un reper de normalitate si prin cultura organizationala straveche pot atrage increderea a peste 80 % din cetatenii tarii.

In concluzie toti cetatenii trebuie sa stie ca armata cu toate greutatile tranzitiei a reusit sa-si conserve ce a avut bun si sa asimileze tot ce a avut nevoie pentru a fi in slujba poporului si ca are nevoie de intelegerea, sprijinul si increderea poporului. In zi de sarbatoare sa ne  indreptam gandurile  spre militarii din teatrele de operatii si sa ne  exprimam increderea in forta , curajul omenia si instructia lor .Revenind cu gandul la familiile lor, sa ii rugam sa nu  le transmita militarilor  greutatile din tara pentru a putea sa se concentreze pe ce au de facut acolo .Sa avem incredere in ei .Dumnezeu sa aiba in paza Armata Romaniei.

 

Col.(r) Ioan Gaftone

2 commentarii2982 vizualizări24 octombrie 2010




rss 2.0
rss 2.0