Luna decembrie marcheaza inceputul iernii in calendarul popular - venirea lui Mos Nicolae, dar si in calendarul astronomic. Exista doua denumiri populare ale iernii care sunt mai raspandite si care aduc aminte de doua trasaturi esentiale ale acestei luni. Neios se refera la abundenta zapezilor, iar Undrea - denumire populara a numelui Andrei, arata ca este luna ce urmeaza acestei sarbatori, luna ce marcheaza deschiderea portilor catre cealalta lume, plina de mistere.

In unele sate din Romania, sarbatorile incep inca de pe 6 decembrie, odata cu Sf. Nicolae, cand placintele sunt pregatite de fetele care muncesc la ele din seara de 5 decembrie. In acea seara, la noua fix (simbolizarea de trei ori a Sfintei Treimi) se aduna flacaii din sat pentru a stabili grupul de buhai, capra etc. si pentru a incepe repetitiile.

Asteptam sarbatorile si datorita bucatelor alese, facute special pentru aceasta ocazie. In spatele obiceiului taiatului porcului in ajunul sarbatorilor este, insa, o traditie veche.

Pe 20 decembrie se sarbatoreste Sf. Ignat sau Ignatul Porcilor - sacrificiul sangeros al porcului, o datina straveche ce a aparut ca o extensie a celebrarii graului.

Exista doua explicatii privitoare la acest ritual. Pe de o parte, istoria religiilor sustine ca acest obicei isi are originea in celebrarea unui mare zeu solar care a luat numele de Sfantul Ignatie Teofanul. Argumentele pro ar fi acelea ca exista multe similaritati intre datina si sacrificiul ritualic: insemnarea capului porcului.

 

 

Ritualul sacrificial al porcului, ce are loc inaintea Craciunului, prezinta o legatura evidenta intre mitologia Greciei antice si religia populara romaneasca. Nu numai romanii credeau ca sangele scurs la sacrificiul porcului putea spala crimele sau nelegiuirile oamenilor, cat de mari ar fi fost acestea. Puterea sa purificatoare, asimilata celei a focului, e ilustrata si in mitologia greaca. Medeea este izbavita de pacatul fratricidului prin sangele unui purcel de lapte sacrificat de Circe. Oreste este purificat de matricid, de catre Apollo, tot prin sacrificiul expiator al unui porc.

Porcul si mistretul apar deseori in vestigiile artistice descoperite in vechile teritorii ale tracilor. Se poate presupune ca, la 20 Indrea (o alta denumire uzitata), geto-dacii aveau un ritual privind sacrificarea porcului si ca romanii au mostenit obiceiul, caci altfel nu se explica de ce, in toiul postului de Craciun, acestui animal i se face pomana, care e mancata de cei care participa la taiere.

 

 

Chiar si denumirile zilei de 20 Indrea, in calendarul popular, de Ignatul Porcilor, Ignatul sau Inatoarea, se explica prin HENETI, atestat ca trib trac, nume ce se traduce prin "cufundare in apa; purificare; jertfa; (a)sfintire", de unde romana a mai mostenit a inota, chindie, condei si a incondeia.

Pe de alta parte, in traditia populara se vorbeste de un om pe nume Ignat care si-a ucis din greseala tatal cu securea atunci cand a vrut sa taie porcul. Dupa ingroparea acestuia, omul si-a luat lumea in cap. De aceea cred taranii ca porcul isi viseaza cutitul in noaptea dinaintea Ignatului. Asa s-au nascut multe superstitii vis-a-vis de Sf. Ignat. Cei milosi nu trebuie sa asiste pentru ca porcul va muri greu si nu va avea carnea buna. Copiii vor trebui sa primeasca binecuvantarea bunicilor si li se vor desena cruci pe frunte cu sangele celui sacrificat pentru a fi protejati de boli. Daca inima animalului va avea mult sange, va insemna un an bogat. Intreaga zi va trebui dedicata taierii si prepararii porcului. Daca cineva va face vreo alta treaba prin gospodarie se considera ca va avea un an cu ghinion.

Iata cum, potrivit religiozitatii populare, sangele porcului - adica tocmai ceea ce in timpul postului se crede ca ne spurca - in timpul acestei sarbatori ne purifica. Este paradoxul purificarii prin post si sange al poporului nostru, fenomen foarte rar de sincretism religios.

 

Sursa: crestinortodox.ro