Comemorarea Zilei Holocaustului in Romania a avut loc in 9 octombrie 2012, la Monumentul Deportatilor, situat pe strada General Grigore Balan din Bistrita. Aici s-a desfasurat un ceremonial de depunere de coroane,  in ziua in care s-au implinit 68 de ani de la deportarea si exterminarea evreilor din Bistrita de catre ocupantii hortisti maghiari si hitleristii germani. Au rostit alocutiuni emotionante Fredi Deac - presedintele Comunitatii Evreilor din Bistrita-Nasaud, dar si reprezentanti ai autoritatilor locale.

" Lagarul de pe Dealul Dumitrei - In Bistrita, lagarul de concentrare s-a facut in afara orasului si au fost adunati evrei din Bistrita, Nasaud si satele din judet. La 28 aprilie 1944, Szomlenschi Laszlo (subprefectul judetului), Kuales Norbert (primarul orasului) si locotenent-colonel Pastohi Ernest (comandat al legiunii de jandarmi)au participat la conferinta administrativa din Targu-Mures, la care s-a luat hotararea de adunare a evreilor in lagare si ghetouri.

Impreuna cu Bethlen Bela, prefectul judetului, s-a hotarat construirea lagarului pentru evrei pe terenul fermei agricole "Stamboli", pe dealul Dumitrei, la 3-4 kilometri de oras. Autoritatile bistritene au lansat zvonul ca pe acel loc urma sa se construiasca o crescatorie de porci. Cu cateva zile inainte de ridicarea evreilor, aceleasi autoritati au dat ordin presedintelui comunitatii evreiesti, Rozenfeld Aron, sa trimita la ferma 50-80 de evrei, care sa efectueze munca obsteasca. Zvonul ca evreii urmau sa fi e deportati era raspandit in intreg orasul, in special in randul populatiei evreiesti. Pentru a calma spiritele si a dezminti aceste zvonuri, primarul i-a acuzat pe evrei ca fiind ei cei care au lansat acest zvon si i-a amenintat pe instigatori cu trimiterea in fata Curtii Martiale.

Intr-o sedinta, tinuta pe 2 mai 1944, s-au dat instructiuni cu privire la ridicarea evreilor de la domiciliu si internarea lor in lagarul de concentrare. Tot la 2 mai, Debreczenyi Miklos, seful Politiei Bistrita, a dat ordinul prin care evreii au fost obligati la purtarea stelei galbene si, incepand din aceea zi, pana in 4 mai, nu au avut voie sa-si paraseasca domiciliul.

Acelasi ordin cerea ca fiecare evreu sa-si impacheteze doua randuri de haine, lenjerie intima si de pat, o patura, tacamuri si alte obiecte necesare, intr-un bagaj de maximum 50 kilograme. De asemenea, se interzicea evreilor sa isi ia cu ei banii, hartii de valoare, bijuterii sau obiecte pretioase si, totodata, se ameninta cu internarea in lagar a persoanelor care luau in pastrare astfel de bunuri de la evrei.

La data de 3 mai, cand s-a facut public acest ordin prin batere de toba, zvonul deportarii nu mai era zvon, ci era deja realitate.

Peste 6.000 de evrei, supusi la umilinte- Evreii au fost scosi in strada de echipele formate si au fost transportati la punctele de adunare, de unde, in camioanele primariei, au fost dusi in lagarul de concentrare. Lagarul era construit pe un teren viran, inconjurat cu sarma ghimpata, in interior existand baracile si cotetele de porci construite chiar de evrei. La intrare, evreii au fost perchezitionati de politie, iar obiectele de valoare si banii gasiti au fost confiscate.

Dintre cei 6.800 de evrei existenti in judet, aproximativ 6.300 au ajuns in acest lagar si au fost supusi la umilinte si cruzimi inimaginabile omului modern.

Putini evrei au avut curajul sau sansa sa se refugieze ilegal in alte parti. In lagar, evreii au avut voie sa -si pastreze imbracamintea de corp si un singur schimb de haine. Nu existau fantani si nici conditii pentru pregatirea hranei. Nu existau conditii de igiena sau pentru tratarea bolnavilor. In loc de closete amenajate, au fost sapate gropi in mijlocul lagarului.

Apa transportata de primarie era insuficienta. Hrana le-a fost oferita din propriile alimente confiscate,iar, pentru pregatirea ei, li s-au adus vane de baie, tot din casele evreiesti. Paza a fost asigurata de seful politiei si doi agenti SS din localitate, Smolka Heinrich si Orendi Gustav.

Acestia i-au supus pe evrei la maltratari fi zice si morale. De exemplu, acestia interziceau, in zilele calduroase, transportul de apa in lagar sau interziceau procurarea de lapte pentru copiii mici.

Totodata, s-a format o echipa speciala de jandarmi din Targu-Mures, pentru cercetarea si maltratarea persoanelor banuite ca ar detine bunuri de valoare ascunse. Unii oameni s-au sinucis, cum a fost si cazul doctorului Roeznar, supus la batai si schingiuri numeroase.

Drumul deportarii- Evenimentele se precipitau si, la data de 10 mai 1944, Comandamentul Corpului IX al armatei maghiare din Cluj a ordonat autoritatilor din Bistrita deportarea populatiei evreiesi din judetul nostru, in Germania.

In Bistrita, deportarea s-a efectuat intre 1 iunie si 7 iunie 1944 si s-a facut in doua transe: pe 2 iunie au plecat spre lagare 3.106 evrei, iar pe 6 iunie au plecat un numar de 2.875 de evrei, conform tabelului intocmit de L.R. Braham, dupa datele culese de la Inaltul Cartier Militardin Kosice.

Moshe Carmily- Weinberger, evreu deportat, profesor si scriitor, ofera aceleasi cifre in cartea "Drumul vietii". Intre 2-6 iunie, au fost deportati 5.891 de evrei. Actul de acuzare al Tribunalului Poporului consemneaza: "La sfarsitul lunii mai 1944, a inceput organizarea si trimiterea evreilor din ghetoul din Bistrita in lagare de exterminare. La iesire, evreii au fost dezbracati la piele, barbatii la dreapta, iar femeile la stanga, in fata portii ghetoului, si perchezitionati de catre detectivi, jandarmi din Bistrita.

Femeile au fost perchezitionate nu numai la haine, dar si la toate cavitatile corpului, inclusiv la organul genital. Cu aceasta ocazie, s-au confiscat de la evrei toate lucrurile, afara de un rand de haine, doua randuri de lenjerie de corp, doua batiste, o patura, o jumatate de kilogram de paine de o persoana si o galeata de apa de vagon. Vagoanele au fost inchise cu lacat si ferecate cu sarma ghimpata. Pe langa umilirile suferite in lagar, evreii au avut de infruntat un drum lung inspre lagarele de exterminare, unde au fost riguros selectati. Inghesuiti in vagoane de transportat vaci, cate 60 intr-un vagon, avand putina apa si putina paine, multi nu au rezistat acestui drum, triere facandu-se din mers".

Un alt fenomen revoltator a fost moartea a mii de copii, deoarece, asa cum s-a notat in acelasi act de acuzare mentionat mai sus, nu s-a reintors niciun copil. Varsta la care se refera autorii este de maxim 13 ani, acestia fiind primii care au mers spre camerele de gazare.

Din judetul Bistrita-Nasaud au fost deportati 1.016 copii cu varsta sub 13 ani, dintre care nu s-a mai intors niciunul. Trenurile, astfel pregatite pentru deportare, au fost pazite de politie si jandarmi pana in orasul Kosice, iar de acolo, insotite de Gestapo, pana la Auschwitz.

Oameni de omenie- In aceste vremuri de restriste, au existat, insa, si oameni care au riscat si au avut curajul sa intreprinda actiuni de ajutorare, netinand cont de religie sau alte diferente, dovedindu-se a fi "oameni de omenie", cum ii vor numi istoricii mai tarziu. Un astfel de om a fost locotententul-colonel Imre Revicky, care a salvat tineri evrei din Transilvania de nord de la deportare prin concentrare la munca obligatorie.

La sase kilometri de Bistrita, si-a riscat viata vaduva Ioana Onisor, care a tinut ascunsa intr-o sura cu fan si a hranit familia Kandel, formata din sotii David si Roza si doi baieti, atunci cand autoritatile maghiare au ordonat deportarea evreilor. In Bistrita, populatia locala l-a ascuns si adapostit pe rabinul Mayer Spitz, in momentele deportarii. Acesta a reusit sa scape si sa emigreze in America in anul 1959. Asemenea cazuri au mai fost de-a lungul acestor ani in memoria celor salvati si a celor care au salvat.

Pedepsirea vinovatilor - Dupa sfarsitul razboiului, dictatul de la Viena a fost anulat si, la 25 octombrie 1944, intreg teritoriul din nord-estul Transilvaniei a fost eliberat. La 13 martie 1945, Romania a reintrodus administratia de stat si jurisdictia pe intreg teritoriul. Dupa razboi, s-au intors in Transilvania 15.769 persoane din lagarele nemtesti de la Auschwitz.

Populatia eliberata de sub ocupatia fascista a cerut judecarea vinovatilor de crime si atrocitati impotriva populatiei civile. S-a tinut celebrul Proces de la Nurnberg, cel al conducatorilor Germaniei naziste. Au luat fiinta si in Romania tribunalele populare.

In Cluj, a functionat un astfel de tribunal, avandu-l ca presedinte pe Nicolae Matei. Printre cei acuzati s-au aflat si persoanele implicate din Bistrita. Astfel, Borhely Kalman, prefect al judetului Bistrita-Nasaud in anul 1944, cetatean roman de nationalitate maghiara, a fost condamnat la cinci ani de temnita grea. Szomlenski Laszlo, subprefect al judetului, a fost condamnat la munca silnica pe viata. Kuales Norbert, primar al Bistritei, a fost condamnat si el la munca silnica pe viata. Locotenentul- colonel Pasztai Erno, comandant al legiunii de jandarmi Bistrita-Nasaud, cetatean maghiar, a fost condamnat la moarte.

Debreczenyi Miklos, seful Politiei de Stat ungare Bistrita a fost condamnat la munca silnica pe viata. Jakab Miklos, ofiter activ al serviciului de contraspionaj, cu resedinta la Bistrita, cetatean maghiar, a fost condamnat la moarte. Orendi Gustav, comerciant in Bistrita, fost colaborator SS, a fost condamnat la cinci ani de inchisoare. Unii au considerat pedepsele mult prea usoare pentru ce au facut acesti oameni, altii le-au considerat exagerate, condamnand imprejurarile.

- Text: Carmen Bulz si Alina Tihauan"

Titlul, introducerea si foto  - Marius Chiuzan.