Am afirmat in comunicatul nostru de saptamana trecuta, generat de o decizie controversata a Consiliului National al Audiovizualului (CNA), ca aceasta institutie si-a largit ilegal domeniul de aplicare a legii audiovizualului la tot continutul video online. In plus, am afirmat ca CNA ia masuri disproportionate in ceea ce priveste acest continut online, comparativ cu serviciile radio-TV clasice.

E important de subliniat ca nu este vorba doar de un singur caz problematic sau discutabil (de altfel am citat 6 cazuri distincte in comunicatul mentionat). Avem de-a face cu o problema sistemica ce releva modul inadecvat in care CNA actioneaza in ceea ce priveste continutul online, ceea ce genereaza un pericol substantial de cenzura sistematica pe termen mediu si lung.

Explicam in continuare detaliile juridice, tehnice si logice pe care se bazeaza aceste afirmatii.

CNA este singura autoritate din UE care reglementeaza tot continutul video online

Pana de curand, CNA nu a amendat decat serviciile radio-TV (radiodifuzorii) clasici, fara a-si indrepta atentia asupra mediului online, cu cateva mici exceptii.

Ca o urmare a alegerilor prezidentiale anulate din noiembrie 2024, CNA a inceput sa emita din ce in ce mai multe decizii prin care sanctioneaza, cu eliminarea, postari din mediul online, mai exact de pe platforme si retele sociale. Din analiza acestor decizii ("ordine de eliminare") reiese ca CNA aplica legislatia audiovizuala, in integralitatea ei, tuturor persoanelor care posteaza continut audiovizual pe internet, deci inclusiv unor persoane publice sau private care nu sunt furnizori de servicii media audiovizuale. Astfel de cazuri in care CNA a dispus sanctionarea referindu-se la legislatia audiovizuala au vizat, de exemplu, un utilizator numit muepsd0 ANNA, sau doi politicieni, Diana Sosoaca si George Simion.

 

In opinia noastra, daca CNA doreste sa largeasca legislatia nationala in ceea ce priveste categoria de "furnizori de servicii media audiovizuale la cerere" ar trebui sa o faca pe baza unor criterii si proceduri transparente, astfel incat legea sa poata fi predictibila pentru subiectii acesteia. Insa - mai ales daca ne referim si la Regulamentul european privind libertatea mass-mediei - EMFA  - un furnizor mass-media nu va putea include orice utilizator care publica un continut media online, mai ales utilizatori privati sau politicieni.

 

In acest context, dorim sa atragem atentia ca, in acest moment, majoritatea autoritatilor de reglementare din domeniul audiovizualului din Europa au o interpretare restransa a categoriei "furnizori de servicii media audiovizuale la cerere", incluzand aici continutul traditional, "la cerere" (de ex. platforme ca Netflix, Max, AntenaPlay sau Voyo). Unele autoritati - cum sunt cele din Franta, Irlanda sau Olanda au publicat linii directoare explicite in acest sens tocmai pentru a fi clar ce reglementeaza si ce nu.

 

Mai mult, autoritatea de reglementare din Franta, ARCOM (cea care e folosita drept model de CNA) refuza sa primeasca orice raportare de continut ilegal cu privire la continutul gazduit de retelele de socializare. Aceasta indica explicit pe site-ul propriu ca "ARCOM nu este autoritatea de reglementare pentru continutului disponibil pe retelele sociale" si indruma cetatenii catre site-urile principalelor platforme sau catre cel al unui departament specializat al Politiei.

 

Alta tari, cum ar fi Spania, au creat o categorie speciala in lege, cea a vloggerilor ("usuarios de especial relevancia"), definiti pe baza unor criterii clare - inclusiv existenta unor venituri de minim 300 000 de euro /an din acea activitate - si cu un set specific si limitativ de obligatii legale dintre cele prevazute de legea audiovizualului.

 

ERGA (entitatea europeana care reuneste autoritatile de reglementare din domeniul audiovizual, si din care CNA face parte) a publicat rapoarte inca din 2021 si 2022 in care analizeaza cum ar putea sa fie reglementati vloggerii ca furnizori de servicii media audiovizuale, care sunt criteriile, dar si obligatiile ce ar putea fi relevante pentru aceasta categorie, prezentand exemple din Austria, Belgia, Germania sau Olanda.

 

In orice caz, niciunul din documentele citate nu face referinta la practica unei tari care ar incepe sa reglementeze tot continutul audiovizual din media online pe baza legislatiei audiovizuale si nici la existenta practicii de a include politicieni sau utilizatori privati in categoria de furnizori de servicii media audiovizuale.

 

Atunci cand reglementeaza continutul online, CNA nu ia masuri proportionale

 

 

 

Termenul de "ordin de eliminare" folosit de CNA in deciziile sale recente este impropriu. Mai exact, conform bazei legale invocate in deciziile CNA (art. 7 din Legea 50/2024 si art. 9 din Regulamentul Serviciilor Digitale - DSA), acesta se numeste "ordin de a actiona impotriva continutului ilegal". Termenul este mai generic tocmai pentru ca eliminarea continutului de catre un intermediar online (cum sunt, de ex., platformele si retelele sociale) este doar sanctiunea cea mai grava si in consecinta ultima, pe care o autoritatea ar trebui sa o ia in calcul, in conditiile in care alta optiune nu exista si in functie de gravitatea faptei.

 

 

 

Mai mult, faptul ca legea audiovizualului iti da dreptul de a da o amenda pentru o anumita incalcare, nu inseamna ca, automat, ai si dreptul de a decide eliminarea acelui continut.

 

 

 

Astfel, fiecare autoritate competenta in domeniul sau de activitate ar trebui, in primul rand, sa vada daca nu poate sa sanctioneze direct persoana responsabila (cu somatie, amenda sau alta sanctiune) si sa-i ceara, eventual, modificarea publicarii sau limitarea accesului public, dupa caz. Abia apoi, in subsidiar, ar trebui sa ia in considerare ce actiune poate lua prin terti (cum sunt platformele online), actiune care poate merge pana la eliminare (cum ar fi, de ex., in cazul pornografiei infantile) sau la restrictionarea accesului public la acel continut.

 

 

 

Mai mult, in cazul eliminarii trebuie avut in vedere ca acest lucru poate sa duca la stergerea tuturor informatiilor legate de acel continut, iar uneori trebuie pastrate meta-datele - mai ales daca daca este nevoie sa fie identificata si trasa la raspundere penala respectiva persoana.

 

 

 

Dar mai exista si alte tipuri de actiuni ce pot fi luate direct de catre platformele online si care includ restrictionarea vizibilitatii, retrogradarea continutului, limitarea platilor sau monetizarii (de ex. in cazul incalcarii drepturilor de autor) sau chiar suspendarea furnizarii serviciului catre unul sau mai multi utilizatori. De asemenea, pe anumite nise, se poate cere si stergerea datelor colectate ilegal de catre operatorul vizat (de ex. in Regulamentul GDPR este prevazuta o astfel de sanctiune corectiva explicita).

 

 

 

Este esential ca autoritatile romane sa inteleaga ca eliminarea continutului nu este doar cea mai grava sanctiune din punctul de vedere al respectarii dreptului la libertatea de exprimare, dar este si cea care nu ar trebui luata decat atunci cand exista un risc iminent ca drepturile altora sa fie lezate in mod semnificativ (cum ar fi, de ex., in cazul pornografiei infantile). Altfel, cererea de eliminare poate fi similara cu a cere unui ziar online sa stearga din arhiva proprie un articol, ceea ce este contrar practicii CEDO (vezi cazurile Wegrzynowski and Smolczewski vs.Polonia, M.L. and W.W. v. Germany sau Times Newspapers Limited vs Marea Britanie nr. 1 si 2).

 

Practic, daca CNA ar aplica aceleasi principii pe care le aplica utilizatorilor de platforme si retele sociale si in cazul televiziunilor clasice ar insemna, de exemplu, ca ar cere operatorilor de cablu sa intrerupa o emisiune TV, inainte de permite reprezentantilor postului TV sa isi exprime punctul de vedere in fata acestui for, inainte de a le da amenda sau de a le cere sa ia alte masuri.

 

Tocmai de aceea, decizia cu privire tipul de actiune specifica fiecarui caz, ar trebui sa fie clar reglementata in legea fiecarei autoritati competente pe nisa ei si, in mod normal, ar trebui sa fie graduala, cu exceptia situatiilor care implica incalcari grave si riscuri iminente, asa cum sunt acestea definite de legislatia europeana in domeniu.

 

 

 

CNA isi largeste jurisdictia la domenii pentru care nu are atributii legale

 

 

 

Desi domeniul de reglementare al CNA este explicit stabilit de legea audiovizualului, inclusiv prin definirea unor atributii specifice in functie de categoria de actori reglementati, aceasta institutie afirma in documente publice recente ca ar avea o jurisdictie mai larga. Baza legala pentru o astfel de jurisdictie este fie neclara, fie chiar inexistenta, in opinia noastra. Astfel:

 

Intr-un ghid promovat impreuna cu Ministerul Educatiei Nationale, CNA afirma ca ar avea competenta si jurisdictie in domenii cum ar fi: vanzarea de produse interzise, strategii coordonate de dezinformare, teorii conspirationiste dovedit false, promovate in mod deliberat, publicarea de date personale fara consimtamant. Pentru claritate merita sa mentionam ca acestea pot fi continut ilegal, doar ca CNA nu are competenta legala de a decide acest lucru, ci, de principiu, instanta de judecata sau, in alte cazuri specific reglementate, organele de cercetare penala, Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii, Autoritatea pentru protectia datelor (ANSDPCP), s.a.m.d.

 

Intr-un un comunicat de pe propriul site, CNA prezinta o alta lista, care contine exemple de termeni ca "dezinformarea grava cu impact asupra sigurantei publice". Nici acest domeniu specific nu este prevazut de legislatia audiovizuala pentru furnizorii de servicii media audiovizuale. In schimb exista o posibilitate a CNA de a amenda direct utilizatori, contestata de noi inca de anul trecut, deoarece utilizatorii privati nu ar trebui sa fie reglementati de legea audiovizualului si nici nu exista o obligatie expresa pentru ei de a respecta anumite prevederi legale. Aceasta posibilitate de a amenda este prevazuta in art. 91 indice 2 din legea audiovizualului, dar acest articol nu se refera la dezinformare, ci la materiale care "aduc atingere ori prezinta un risc serios si grav de a aduce atingere securitatii sau sanatatii publice, inclusiv securitatii si apararii nationale."

 

Intentia anuntata de CNA de a combate dezinformarea - materializata prin mai multe ordine care dispun eliminarea continutului pentru dezinformare - trebuie subscrisa atributiilor sale legale. Astfel, art. 3 alin. 2 al legii audiovizualului obliga doar furnizorii de servicii media audiovizuale (deci nu utilizatorii de social media sau platforme) "sa asigure informarea obiectiva a publicului prin prezentarea corecta a faptelor si evenimentelor si sa favorizeze libera formare a opiniilor." Deocamdata, aceasta este singura coordonata legala pe care CNA o poate invoca in atributiile sale si care nu contine termenul de "dezinformare". In concluzie, cu titlu de gluma, putem afirma ca exista riscul ca CNA, care incearca sa reglementeze dezinformarea, sa ne "dezinformeze", in fapt, cu privire la jurisdictia sa si domeniul sau de competenta.

 

 

 

Abordarea drastica risca sa nu fie o solutie, ci o problema

 

 

 

Masurile acestea in care CNA isi aroga rolul de ciocan care trebuie sa se miste repede, chiar daca loveste si peste degetele celor nevinovati, nu sunt benefice intr-o societate democratica. Mai mult, CNA nu are resursele umane si financiare pentru a putea sa rezolve, in mod real, nici macar o mica parte din problemele de continut ilegal in format video in mediul online.

 

Este importanta si respectarea dreptului de aparare si a etapelor regimului sanctionatoriu (avertisment, corectarea aspectelor ilegale, amenda, publicarea sanctiunii), indiferent de mediul de distributie, mai ales daca vorbim de categoria furnizorilor de servicii media audiovizuale, care fac obiectul reglementarilor CNA. In contextul intrarii in vigoare din august 2025 a Regulamentului european privind libertatea mass-mediei - EMFA, este si mai clar ca eliminarea continutului unui furnizor de servicii media audiovizuale trebuie sa fie ultima solutie.

 

Trebuie luat in calcul si scopul masurilor, mai ales cand exact acelasi continut - dar in format text - este legal si nu produce nicio consecinta juridica, nici din partea CNA, nici din partea vreunei alte autoritati. In schimb, in momentul in care un astfel de continut apare intr-un video, devine un continut ilegal din perspectiva si la interpretarea CNA. Aceasta nu poate avea vreo explicatie logica. 

 

CNA poate juca un rol in limitarea continutului ilegal din online, dar in limitele legale. Sunt necesare solutii sistemice

 

Daca CNA vrea sa joace un rol activ in raportarea continutului audiovizual ilegal de pe platforme, cum este, de ex. cel care indeamna la savarsirea unei infractiuni, instigare la ura si violenta pe motive de discriminare, trebuie sa foloseasca masurile legale care se refera la obligatiile platformelor de partajare a materialelor video, prevazute de Directiva Serviciilor Media Audiovizuale - AVMSD (in special articolul 28b), corelat cu Regulamentul Serviciilor Digitale - DSA.

 

 

 

Dar acest rol nu inseamna ca CNA trebuie sa ia decizii de eliminare a continutului, ci ca ar trebui sa faca o raportare catre platforme a continutului care incalca termenii si conditiile acestora (conform art. 28b) - mai ales pentru ca platformele nu sunt sub jurisdictia directa a CNA.

 

 

 

Si mai important insa, pentru eficienta pe termen lung, este necesara analiza modului in care platformele respecta aceste obligatii, inclusiv a raportarilor care vin de la utilizatori simpli sau notificatori de incredere. Pentru a produce schimbari sistemice, la aceasta se adauga eventuala folosire a instrumentelor Directivei Serviciilor Media Audiovizuale - AVMSD (cum este comitetul ERGA), a Regulamentului EMFA sau a Regulamentului Serviciilor Digitale DSA (unde Comisia Europeana are un rol cheie), pentru raportarea riscurilor sistemice pe care le ridica continutul publicat pe astfel de platforme online.

 

 

 

In acest context, ne exprimam dezamagirea ca intalnirile facilitate de ANCOM cu autoritatile publice (la unele dintre acestea am participat si noi) nu duc la interpretarea si implementarea corecta a Regulamentului Serviciilor Digitale (DSA), iar autoritatile publice isi aroga noi competente si interpretari ale propriilor legi, ce pot duce la o limitare excesiva a exercitarii dreptului la libertatea de exprimare.

 

 

 

Concluzie

 

 

 

CNA, ca si alte autoritati, trebuie sa inteleaga ca a lua la puricat fiecare postare online, chiar si cu continut ilegal sau daunator, mai ales in contextul in care platformele nu sunt inregistrate in Romania, nu este o solutie sistemica si nici nu rezolva problemele de fond. Cel mult pot rezolva unele chestiuni punctuale, dar identificarea mecanismelor eficiente conform cadrului legal si a riscurilor sistemice necesita o abordare mai putin intempestiva, insa cu sanse de reusita pe termen lung.

 

 

 

Iar in luarea deciziilor cu privire la continut online, toate autoritatile ar trebui sa porneasca de la respectarea principiilor libertatii de exprimare (in formele explicate in detaliu de jurisprudenta CEDO), ca fundament al oricarei decizii individuale, care ar limita arbitrariul unor astfel de decizii.

 

 

 

ApTI - Asociatia pentru Tehnologie si Internet

 

ActiveWatch

 

 

ActiveWatch militeaza pentru comunicarea libera, in interes public, si pentru respectarea drepturilor omului.