Vechii filosofi Druizi considerau ca moartea e o buna insotitoare a vietii. Cine stie sa moara cat timp traieste, dupa moartea propriu-zisa va incepe o noua viata: asa s-ar rezuma intelepciunea lor. Rezulta, astfel, ca cine nu stie sa renunte, sa piarda, sa sufere, sa se abtina nu va fi pregatit pentru moarte.

Persoanele egoiste si care nu stiu sa renunte nu vor descoperi noua viata de dupa moarte pentru ca nu au inteles ca totul e pieritor. Iata marea lor filosofie!

Pornind de la ideea (deja demonstrata) ca sufletul sau scanteia divina e nemuritoare, imperisabila, nedeteriorabila, intelegem de ce toate religiile si cultele Saturniene erau atat de exaltate in vechime. Saturn sau Chronos e corelat cu conceptul de timp si are ca si simbol ceasul sau clepsidra, acompaniata de o bufnita sau un corb: Ce ai facut in viata? Ce ai facut cu timpul tau? Stii care e sensul vietii tale? Ai reusit sa faci ceva in viata ta care sa aiba relevanta dupa moarte? - Cei care considera ca sensul vietii e placerea, dupa moarte - cum sufletul nu moare - vor ramane niste umbre, si de aceea se vorbeste despre Regatul Umbrelor - o realitate teribila despre care ne marturiseste dr. Samael Aun Weor.

Cei care insa au invatat si reusit sa "moara in ei insisi" descopera valorile eterne si imutabile ale Fiintei si aceste valori ii transforma. Astfel ca "fiecare este ceea ce este viata sa" si munca ce trebuie facuta este cu sine insusi. Agatarea de lucrurile materiale sau valorile materiale ale vietii, rezulta, prin optica mortii, ceva inutil.

De altfel, a fost demonstrat prin studii sociologice ca societatile in care se promoveaza valorile materiale nu produc oameni fericiti. Cu alte cuvinte, crearea unui scop in viata din bunastarea materiala nu aduce atat ravnita FERICIRE. In schimb, rarii subiecti care isi iau ca si scop in viata obtinerea valorilor spirituale reusesc sa cunoasca Misterele Vietii si ale Mortii. Acest tip de valori este imposibil de dobandit fara fenomenul numit "moarte psihologica" sau "decapitarea budista".

De exemplu celtii asociau foarte mult cultul Mortii cu cel al Soarelui, iar in epica nahua vedem scris foarte clar cum "doar cei care au trait printre spini si au scutul gaurit de sageti pot contempla Soarele". Aceasta vrea sa simbolizeze acelasi fenomen si anume, asa cum o spune si Samael Aun Weor, Soarele Spiritului, Adevarul, Realul, il putem vedea abia dupa ce am "murit in noi insine".

De asemenea el spunea: "Daca Misterele Vietii ne reveleaza multe, Misterele Mortii ne reveleaza totul." "Viata este sustinuta mereu de Moarte iar Moartea a fost mereu o servitoare a Vietii."

Aici intalnim al treilea adevar nobil al lui Buddha, adevarul impermanentei: nimic nu este permanent. Totusi, exista o solutie. In budism era numita calea cu 8 ramuri, insa dr. Samael Aun Weor explica in mod dialectic si deosebit de clar aceasta prin existenta anumitor Niveluri ale Fiintei, care sunt permanente si reprezinta scara pe care urca cei intelepti. Acestea sunt valori etene, si nu se pierd dupa moarte.

Samael Aun Weor, cu marea sa intelepciune, ne spunea: "Consider ca in viata, unicul lucru important este schimbarea radicala, completa si definitiva. Restul, sincer, nu are nici cea mai mica importanta" - sau este, asa cum spunea tot el, "o pierdere lamentabila de timp".

Nu masuram timpul, avem impresia ca acest corp al nostru e permanent, cand de fapt dureaza putin, apoi moare. Traim fara sa invatam nimic. Nu e grav faptul de a muri, grav este faptul ca multi nu stiu inca sa traiasca.

De aici reiese enorma intelepciune ale carei precepte sunt formulate de dr. Samael asa: "Viata trebuie vazuta ca o scoala. A lua viata ca un scop in sine insusi este absurd."

Beethoven spunea, vorbind despre un anume domn: "Acesta, la varsta lui, nu a invatat inca sa moara. Eu am invatat asta pe cand aveam 16 ani."

Evident ne intrebam ce se afla dupa moarte. Acest subiect a fost bine cunoscut in vechime, motiv pentru care exista Cartea Tibetana a Mortilor, Cartea Egipteana a Mortilor, si alte civilizatii spirituale au avut cu siguranta invataturile lor legate de fenomenul mortii. Stim de exemplu ca in Tibet anumiti Maestri ajung sa moara meditand, in extaz. In alte culturi exista o foarte mare importanta data acestui fenomen. Vezi Egiptul si puterea Piramidelor.

Toate acestea ne spun un lucru: ca noi avem foarte mult de invatat de la vechile popoare. Am dezlegat noi oare Misterul Mortii? Stim noi ce se intampla cu sufletul dupa moarte?

Conform legii: "Asa cum e in interior e si in exterior si asa cum e sus e si jos" deducem ca Misterul Mortii poate fi cunoscut atunci cand cineva invata "moartea psihologica" si reuseste, prin acest procedeu, sa omoare un anumit numar de "Euri" psihologice.

Anumiti intelepti au spus ca viata e o tesatura de iluzii. Dincolo de iluzii reusesc sa vada doar cei care, se spune, au intelepciune. Iar viziunea si intelepciunea e doar pentru cei care nu au Ego.

Pentru Bistritanews.ro - Alexandru Dumitrascu