Adevarul umbla cu capul spart.          -          Adevarul invinge orice.          -          Cine spune adevarul nu poate sa multumeasca pe toata lumea.
Patriotism Marti 18 Ianuarie 2022 - 14587
"Toti care au murit in razboi pot fi numiti eroi sau INGERI ai NEAMULUI".

S-a intamplat la sfarsit de an, dar nu m-am putut abtine sa nu continui sa vibrez inca. Am vizitat cativa veterani din judet. Imi sunt proaspat in ochi si suflet privirile lor blande, fara pic de repros (cu mult peste ceea ce merit), inca simt caldura si transpiratia mainilor spunand bine ai venit si nu reusesc sa ma retrag din imbratisarea lor.

Atunci imediat am inceput sa scriu aceste cuvinte si sa le pun pe aici pe colo, unde pot si eu. Mi se pare si acum ca am fost martor la o minune a neamului meu dar parca si la o tradare a lui.


17 decembrie 2021:

Vorbeam intr-o zi cu un domn profesor de istorie, despre eroi si cultul eroilor. Din postura de avocat al diavolului, incercand sa desluseasca timpurile pe care le traim, domnul profesor intr-o logica administrativa, rostita ca o sentinta de 76 de ani in pronuntare, zicea ca exista perceptia ca: Nu toti care au murit in razboi pot fi numiti eroi. Nu stim daca toti au fost viteji sau curajosi sau...

Sunt o multime de intrebari si raspunsuri care fac din istorie o matematica vulgara si rece. Uratenia razboiului nu este a omului ci vine din monstruozitatile pe care guvernele le-au creat.

Dupa aceasta discutie, in ziua urmatoare, Dumnezeu probabil a premeditat sa fiu parte dintr-un proiect de suflet, sprijinit de Brigada 81 Mecanizata si Centrul Militar Judetean, administrat excelent de catre Asociatia Militarilor Veterani si Veteranilor cu Dizabilitati, cu aportul Asociatiei Cultul Eroilor Filiala Bistrita-Nasaud "Col. Liviu Rusu" si Asociatiei Cadrelor Militare in Retragere si Rezerva filiala judeteana Bistrita-Nasaud dar si al unui numar insemnat de anonimi. Am trecut, inainte de sarbatori, pe la veteranii din cel de-al doilea razboi mondial. Reprezentantul Brigazii 81 Mecanizata, domnul Lt.col. Cartis Sorin ne povestea pe drum, ca in ultimul an s-au dus la oastea dreptilor mai mult de o treime, mai sunt cu noi vreo 10. Ei, militarii activi ii viziteaza mai des si au reusit sa le inregistreze povestile.

Ne asteptau.

Primul la un centru de batrani, restul acasa langa copii, nepoti si stranepoti, unii mai puternici, doar vreo doi pe picioarele lor si ceilalti in scaun. Stiti in ce tablou? In tabloul acela in care copiii il cauta pe Mosu la geam repetand in minte poezia. Da, ne asteptau ca pe niste rude nevazute de mult timp, nici nu s-au uitat la ce am adus in sacose, ne-au strans mainile cu caldura si cu un dor, de care sa recunoastem, ne sfiam sa il intelegem.

Batranul de la Centrul de Batrani, din Budacu de Jos, la 97 de ani, era asa de emotionat ca nu isi gasea cuvintele, ne privea pe fiecare pe rand, ne vorbea cu ochii, il simteam ca ne cauta privirea cum fac ingerii din cer cu oamenii. Doamnele asistente, niste furnicute, pentru ca bunicul arata foarte bine, ni-l laudau cat de constient le stie pe toate si ca a trecut de curand peste o raceala. Cand am plecat senzatia mea a fost ca trebuia sa ramanem toata ziua sa-l ascultam sau doar sa ii fim alaturi.

Ca au castigat si razboiul cu viata, dovada este ca i-am gasit in conditii foarte bune, inconjurati de copiii si nepotii care ii priveau acolo, acasa in familie, nu exagerez, ca pe o icoana despre care se spune ca face minuni. Familiile traiesc cu ei fiecare zi, ca pe o victorie, "a fost bolnavior dar a luptat si s-a ridicat, va asteapta de cand l-am anuntat ca veniti".

Bunicul de la Santioana, fost vanator de munte, isi aducea aminte de generalul Balan si de drumul dus si intors catre Don si inapoi.

La Uriu, bunul avea 102 ani, da, una suta doi ani, era suparat doar pentru ca "nu aud si nici nu prea vad si imi pare asa rau", l-am rugat sa vorbeasca doar dumnealui, ca noi suntem cei care trebuie sa asculte. Si avea atatea de spus, a fost in razboi pana la Stalingrad si inapoi, dar si despre o familie foarte frumoasa. Nepotul era cel care ii traducea la ureche vorbele noastre, iar fiul il privea intr-un fel cum nu reusim noi crestinii sa tinem ochii pe cruce.

Au fost si vreo doi batrani care n-au putut fi vizitati, mintea li se dezordonase si nu puteau socializa... probabil din ranile razboiului nu curgea ceva bun.

Nu m-am dus pregatit si mi-a fost rusine sa inregistrez, nu am stiut ce ni se permite si ce nu, mi-a mai ramas de la un alt bunic un inceput de poveste despre lagarele de la rusi si drumul spre casa in care s-a chinuit cativa ani...

La Mires, bunicul se intretine singur la 99 de ani. Copilul cel mic i-a murit, era povestea la care revenea cel mai mult. Baiatul cel mare abia plecase, avea nevoie sa-si ia pilulele. In casa este curatenie cum nu am vazut la familii in putere, pe masa o carte de rugaciune, iar afara curtea parca a fost data cu aspiratorul. "Vine iarna si imi fac partie, drumul la lemne e curatat,... copilul imi aduce tot ce imi pofteste inima".

La Santioana si la Mires, bunicii ne-au invitat la anul la centenarul lor.

A trecut ziua ca o secunda si nu pot sa imi scot din suflet modestia lor, din care ne hranim noi, cei care stam linistiti in fotolii la televizor, care suntem politicienii ca Dumnezei, dar mai mult avocati pe stat ai diavolului sau poate tacerea si nepasarea noastra ne incadreaza pe toti acolo intr-un singur noi.

Timpul se scurge din sticla calendarului si isi pierde memoria daca noi nu realizam ce poate lua cu el, zestrea lasata de bunicii spre pastrare. Ma gandeam ca nu suntem in stare sa daruim inapoi celor de la care am primit. O fi de ajuns o proteza auditiva, o vizita in plus, o jumatate de ora de stat mai mult impreuna sau un pic mai multa inima. Nu pot sa uit privirea si strangerea de mana de la sosire si plecare...parca strangeau mainile copiilor la ajungerea acasa (copiii sunt totdeauna iertati), imi fuge apa din ochi prin suflet cum face apa calduta painea cea buna.

Daca nu toti care au murit si luptat in razboi pot fi numiti eroi, hai sa le zicem INGERI ai NEAMULUI. Pe ei Dumnezeu doar ii cheama, nu ii mai judeca!

 

 

M. Dospina

0 comentarii2415 vizualizări09 ianuarie 2022




rss 2.0
rss 2.0