In Borleasa, sat cu radacini adanci si linisti vechi, vatra nu a fost niciodata doar locul unde arde focul casei, ci locul unde se aprind destine. Aici, intre dealuri domoale si ape curgatoare, s-au format caractere care au dus numele satului dincolo de hotarele lui. Dintre acestea, trei se desprind prin rigoare, onoare si responsabilitate: coloneii Dionisie, Valer si Cristina Pop.

Pe langa faptul ca sunt purtatori ai unui grad militar, ei reprezinta rodul unei educatii temeinice, fiind crescuti in spiritul muncii cinstite si al respectului fata de oameni si tara. Lumina care le-a calauzit pasii nu a fost una intamplatoare, ci lumina vetrei parintesti, aprinsa de Simion si Zina Pop, tarani vrednici ai Borleasei, oameni ai gliei si ai randuielii.

In casa lor, asezata langa podul de la intrarea in sat, langa Paraul Popii, s-au invatat primele lectii de viata: disciplina muncii, cinstea cuvantului, respectul fata de carte. De acolo porneste firul nevazut care leaga copilaria de cariera militara, satul de uniforma, vatra de onoare.

Dionisie Pop, cu fire echilibrata si spirit analitic, a inteles devreme ca autoritatea adevarata se cladeste prin exemplu. Valer Pop, ferm si consecvent, a purtat rigoarea ca pe o forma de respect fata de cei pe care i-a condus. Cristina Pop, prin profesionalism si demnitate, a dovedit ca forta caracterului nu tine de gen, ci de taria valorilor. Impreuna, cei trei colonei alcatuiesc o lectie de unitate morala, nascuta din acelasi crez.

Cariera lor militara este o continuare fireasca a educatiei primite acasa. Ordinea, responsabilitatea si loialitatea fata de tara sunt reflexe formate inca din copilarie, pe ogoarele Borleasei, in tacerea muncii si in randuiala satului. Ei sunt aparatori ai demnitatii nationale, dar si purtatori ai unei mosteniri morale pe care o duc mai departe prin fapte, nu prin vorbe.

Aceasta istorie de familie si de sat a fost asezata cu grija si responsabilitate in paginile volumului "Borleasa - ansamblu de valori", scris de Lucretia Mititean si Dionisie Pop, cu contributia lui Ioan Mititean, fiu adoptiv al satului. Cartea este o marturie vie despre datini, obiceiuri, gospodari si familii care au ridicat Borleasa prin munca si cultura. Intre acestea, familia Pop ocupa un loc de frunte, ca exemplu de continuitate a valorilor. Destinele celor trei colonei se inscriu firesc in aceasta cronica a satului.

Din aceeasi familie au izvorat si alte destine luminoase - universitarul Ioan, decanul Facultatii de Stiinte Economice din Cluj, profesorul Valer - inspector scolar, artistul Viorel - sculptor in lemn si scriitorul Dionisie - semn ca vatra aceasta a rodit caractere, nu intamplari. Totusi, cei trei colonei raman simbolul cel mai vizibil al felului in care satul romanesc, atunci cand isi pretuieste valorile, poate da tarii elite autentice.

Borleasa, sat mic cu suflet mare, se regaseste in pasii lor drepti, in privirea lor limpede si in juramantul pe care l-au onorat cu demnitate. Iar familia Pop ramane o dovada vie ca adevarata noblete se naste din vatra, se creste prin educatie si se confirma prin slujire.

Ioan Mititean

Gabriela Nedelcu Teodorescu