Era numit "Ministrul Apararii" - Paul Czervenski.  Nascut pe valea mineritului Rodnean, acolo unde soarele se lasa tot mai mult asteptat, iar minerii dand tot mai mult minereu tarii, fotbalul din groapa cu lei era asteptat in fiecare duminica de toata suflarea rodneana.

     Parca si cursul Somesului avea o alta intorsatura, fiind un adevarat suporter al fotbalului din groapa cu lei, acolo unde oaspetii castigau foarte greu.

      Dupa aspectul fizic cat si al jocului elegant mai ca si olandezii sau germanii, puteau spune ca s-a nascut in curtea lor.

      A fost cel mai mare produs al fotbalului din Rodna, bineinteles dupa fratii Zavoda Vasile si Zavoda Franscisc, jucatori la CCA Bucuresti si la nationala, prin anii 1950 - 1965. Paul Czervenski, despre el fiind vorba, a vazut lumina zilei pe data de 27 martie 1958, in comuna Rodna si era al 2-lea fiu al sotilor Norbert si Emma Czervenski, din cei cinci frati, el fiind singurul baiat.

      Primii pasi spre fotbal i-a facut la 8 anisori, la pitici si juniorii din Rodna, sub privirile atente ale antrenorului Ginu Bucur senior, tatal fostului mare fotbalist Ginu Bucur, jucand din 1966 pana in 1970. Din anul 1970 a promovat la echipa mare, din divizia C, Minerul Rodna, avand mare nevoie de doi juniori in primii 11, antrenor fiind Falcutescu. Doi ani mai tarziu, cat timp a fost la scoala profesionala din Baia Mare a jucat la scoala sportiva. Din 1974 s-a reintors la Rodna, jucand titular ca junior pana in 1978, antrenor fiind Puiu Unguroiu. In anul 1974, Minerii joaca pe teren propriu cu Gloria Bistrita retrogradata in divizia C, la pauza conducand Minerii, iar in final Gloria castigase cu 2-1. Din acel moment Padureanu a pus ochii pe acest tanar blond, prin jocul sau. Din anul 1978 face un pas urias spre Gloria Bistrita, alaturi de Ioan Nicolae (Nae) jucand impreuna sub culorile clubului alb-albastru. Din anul 1985 s-a transferat la FC Olt Scornicesti, divizia I, echipa presedintelui tarii Nicolae Ceausescu.

       Printre jucatorii de baza au fost Ilie Balaci, Donose, Crisan, Turcu Viorel, Eftimie, Minea, Mihali, Cotoi, etc. In urmatoarea editie de campionat se mai transfera un alt jucator al Gloriei, Suvagau Eusebiu. In urmatorul an se reintoarce la Gloria, unde mai joaca trei ani, fiind antrenat de Stefan Coidum si Constantin Cernaianu. Cat despre jocurile din culise la acea vreme, marele fotbalist ne-a raspuns prin eleganta sa, atat in teren cat si in afara lui "imi amintesc jocurile Gloriei cu CFR Cluj, Corvinul Hunedoara, etc., dar eu nu stiam mare lucru despre aceste partide (blaturi). Am jucat in tot acesti ani cu sufletul si inima, pentru culorile clubului alb-albastru, un club mult iubit de mine si de conducerea acestuia. Amintesc cativa jucatori - Gavrilas, Andrecut, Fogarosi, Ferenczi, Georgescu, Butuza, Damian, Berceanu, Ciocan V., Moga V., Nicolae (Nae), Sigmirean, Radu Gheorghe, Ion Alexandru, Viorel Coman, Bologan, Mandrila, Nalat, Hurloi, Filipoi, Mircea Moldovan, Catarosi, Ene, Suvagau, Tataran, Boriceanu, Boca, Fina Mircea, Pantelimon, Remus Moldovan, Viorel Moldovan, Moga Sebi, Titi Voica, Dorel Zagrean, Valer Sasarman, Doru Nicolae, Dumitru Nicolae, Gabi Balint, Clipota, Beldie, Tanca, Emil Gita, Danila Octavian, Ioan Sara, Iftodi, Ivan Toma, Ivan Cristi, Ilie Lazar, Tanca, Constantinescu, Kertesi, Traian Ionele (Mosu), Costin Pascu …."

      Amintim faptul ca, timp de 3 ani, Paul a fost cooptat in lotul national B, alaturi de Sigmirean si Ica Moga.

      Dupa acesti frumosi ani, petrecuti pe gazonul verde al Gloriei, s-a transferat la divizionarea C - Mecanica Bistrita, ca antrenor jucator, timp de trei ani, jucand alaturi de Ionele Traian (Mosu), Sorin Lenta, Gabi Carbune, Hurloi, Dumitru Florian, Stefan Putura, Orban (Pitiu), Costin (Danezu), Boca ….

      Daca la Gloria Bistrita i se spunea "ministrul apararii", cei de la FC Olt ii spuneau "printul din Ardeal".

       Dupa atatia ani petrecuti in fotbal, si vazand atatea crede ca nu mai sunt sperante de fotbalisti buni, atat in Bistrita cat si in tara "inainte erau cinci, sase jucatori buni, care iti sareau in ochi, acum astepti macar unul, dovada stau lucrurile si la echipa nationala".

      Regreta ca au trecut foarte repede anii, iar multi colegi de echipa au plecat la ceruri de tineri.

      De mentionat, ca la varsta de 65 de ani, si pensionar, ultimul mohican al Gloriei inca nu se preda neindepartandu-se de gazonul verde.

                          Max Marec.