Povestea bizonilor este una care isi are izvoarele in textele  istorice, pe vremea cand padurile erau de nepatruns, iar exploratorii dotati cu tehnici de extirpare a lemnului, lipseau cu desavarsire. Poate ca Filaret Barbu era singurul care a surprins cativa plutasi pe Bistrita, carand la vale bulgari de aur si sare, un comert empiric, de supravietuire...

                   Supravietuirea  istoricului animal in zilele noastre,reprezinta in acceptiunea curenta, o prelungire a modului de viata ancestral. Nimeni si nimic nu putea sa-l tulbure pe fiorosul animal, vanat de Bogdan, Dragos, Stefan si altii. Bizonul era recunoscut pentru puterea, vivacitatea si duritatea lui. Nicio alta vietate nu-i putea tine piept.

                    Bizonii de astazi insa, au suferit modificari esentiale, sunt bipezi, gandesc, dar ignora orice gest care tine de buna cuvinta. Altfel spus, sunt rationali, dar slab sau deloc educati. Poti deveni victima lor pe trecerea de pietoni, la magazinul de la coltul blocului, sau pe banca din parc. Ei sunt mari si tari, fara legi, fara scuze, fara cei "sapte ani de scoala" familiala. Legile pentru ei sunt numai pentru a fi incalcate, sensurile de circulatie sunt un....NONSENS pentru ei. Pasc unde vor, adica arunca mizeria unde ii prinde momentul, iar Edenul este doar al lor. Parca sunt singurele vietuitoare in padurile din ce in ce mai rare ale Romaniei.

                    Noi, majoritatea, inghitim in sec marsaviile bizonilor moderni si inaltam rugi spre ceruri sa schimbe guvernul, care se face vinovat ca nu i-a crotaliat pe toti, ca la o adica sa-i avem in evidenta!...

          Florentina Neagos.