Stiam ca toamna se numara bobocii, ca gospodarul vara isi face sanie, dar despre primavara lui Toparceanu, nu puteam sa-mi inchipui atatea ciudatenii. Am folosit aceasta expresie, pentru a fi mai catifelat in continutul textului, oricum, imaginile vorbesc de la sine.

           Oameni buni, cu pretentii de urmasi ai celui de la Hamangia! Oare cata apa trebuie sa curga pe Siriu, ca in sfarsit, sa intram si noi, in albiile noastre educationale. Poate ca m-am exprimat prea intortocheat, poate ca multi nu vor sa priceapa ca noi traim intr-un mediu social care ne afecteaza in mod direct, ba mai mult, ireversibil.

Ne plangem ca ne-a stropit unul cu masina, ca nu avem canalizari sau ca lipsesc strazile moderne. Dar ce ne facem cand vinovatul este un semen de-al nostru, educat la inalta scoala a europenismului, sau in alte cazuri statul care si-a uitat datoriile fata de cetatenii contribuabili la bunastarea administratorilor tarii.

           Vin emigrantii nostri acasa, statul le contorizeaza veniturile  amplasate in produse de tot felul, dar bulgarul de aur  educational importat din U E , ramane mereu dincolo de granitele tarii noastre. Desi... acolo unde isi duc viata dumnealor, respectul fata de lege este o prioritate absoluta.

Cineva spunea ca principala scoala este cea facuta la domiciliu, cu invatamintele preluate de la parinti, romaneste se cheama "cei sapte ani de acasa." Lansez o intrebare retorica, oare cand vom reveni acasa pentru a ne da corigentele de la cei sapte ani?

         Sincer marturisesc,  imi vine greu , ca in calitate de autoare sa raspund la aceasta intrebare, mai ales daca stau si analizez imaginile de mai jos. Mai bine inchei, urandu-va,  s-auzim de mai bine !!

    Dorina Seplecan Guzu.