Din cele mai vechi timpuri, oamenii, in raport cu nevoile lor curente, au trecut la prelucrarea materialelor naturale cele mai accesibile precum lemnul, piatra, lutul, lana, osul, etc, carora, pe langa valoarea pur utilitara, le-au adaugat in timp valori estetice si spirituale.

Obiecte care initial aveau doar un rol functional au ajuns cu trecerea timpului sa fie adevarate lucrari de arta mestesugareasca ce pot fi admirate de orice vizitator al unui muzeu de etnografie din tara sau a unui targ al mesterilor populari.

In prezent exista un numar relativ important de mestesuguri, care au reusit sa supravietuiasca asaltului epocii moderne, practicate dupa aceleasi tehnici milenare. Singura transformare pe care au suferit-o este legata de simbolistica si motivele reprezentate a caror semnificatie originara, in mare parte, s-a pierdut odata cu trecerea timpului. Forma obiectelor, ornamentele, cromatica sunt mai sofisticate, adaptate parca timpurilor moderne, dar fara a transforma obiectul intr-unul netraditional.

Cei interesati sa descopere arta populara romanesca vor fi surprinsi de gingasia vaselor de ceramica frumos ornamentata, in functie de zona din care provin, de grotescul mastilor traditionale, de frumusetea lingurilor, caucelor, a oualor incondeiate, de bogatia si diversitatea ornamentelor din tesaturi, acestea fiind numai o parte din obiectele circumscrise notiunii de arta populara romanesca.

Nascuta intr-o zona binecuvantata, situata in imediata apropiere a manastirilor Varatec si Agapia, in nord-estul Romaniei, Maria Mihalachi se remarca in peisajul targurilor de mesteri populari, ca o prezenta constanta, promovand un mestesug reprezentativ zonei Neamtului, fiind adepta creativitatii si originalitatii, bazate pe o buna cunoastere a artei tesutului manual. Crescuta intr-o familie care isi castiga existenta din tesutul covoarelor si desfacerea produselor astfel lucrate, a avut ocazia sa invete din copilarie acest mestesug.

Dupa absolvirea Facultatii de Textile din cadrul Universitatii Politehnice "Gh. Asachi" din Iasi, in 1994, a lucrat ca profesor la scoala din Baltatesti, predand tehnologia materialelor pentru o perioada de doi ani. Aceasta perioada a reprezentat si inceputul explorarii creativitatii in materie de tesaturi. Mai intai a creat o gama de modele de carpete si traistute, promovate in zonele turistice din imprejurimi. Aprecierile fata de produse au fost pozitive.  Activitatea in domeniul tesaturilor stagneaza pana in 1999 cand, alaturi de sotul ei, Iulian Mihalachi, isi largeste gama de produse si de modele pentru fiecare produs.  Ocupandu-se simultan  de vopsitul vegetal si  de tesutul in razboiul orizontal, reusesc in luna iunie a  anului 2001, cu o gama foarte variata de produse tesute - covoare, carpete, tapiserii, traistute - sa participe la targul de arta populara in parcul Copou din Iasi. Urmeaza numeroase participari la targuri organizate de importante muzee etnografice ale Romaniei: "Muzeul Taranului Roman" si "Muzeul Satului" din Bucuresti, Muzeul Astra Sibiu, Muzeul Bucovina Suceava, Muzeul de Etnografie din Cluj, Complexul Muzeal Palatul Culturii din Iasi si multe altele. Lucrarile realizate sunt admirate nu numai pentru reusita stilizare a motivelor traditionale ci si pentru efectul cromatic care tradeaza un simt artistic de un farmec aparte.

Maria si Iulian Mihalachi reprezinta, in contextul actual, unii dintre putinii creatori din tara in domeniu care folosesc retete vechi de vopsire vegetala, imbunatatindu-si continuu cunostintele in acest domeniu.