Poezia trairilor din cotidianul recent isi are propriile rigori, fara sa-si asume imponderabilele psihologice ale confesiunii, spre deosebire de sonet, rondel, hai-ku (chiar daca sub o alta organizare formala) care au, ca forme fixe, un sistem particular de semnificatie. Toate acestea, surprinzator, se armonozeaza insa in poezia domnului Grigore Avram.

Amintind de la inceput aceste lucruri generale, ajungem mai aproape de formula poetica a domnului Grigore Avram, care intelege poezia la modul lui Sisif, ca pe un munte de urcat, ca pe un sistem care trebuie invins, ca pe un obstacol care trebuie survolat.

Autorul vine in literatura din lumea padurii, in sensul unei traditii apropiate, la fel ca Gheorghe Pitut, Radu Carneci ori Anatolie Panis - scriitori exceptionali, care, de profesie au fost silvicultori, transferand contactul originar cu padurea si stihiile naturale in planul creatiei cu rezultate superlative.

Inginerul silvic Grigore Avram este autorul a trei volume de versuri, pe langa care, a mai semnat: Lacrima noptii, Editura Interprint, Cluj, 2000 si Rugi, Editura George Cosbuc, Bistrita, 2005 si Sub cerul gol, Editura Eikon, Cluj Napoca, 2008. Bibliografia de specialitate din domeniul silvic ramane cu totul impresionanta, dar nu este cazul sa o reluam aici.

Ca si in primele sale volume, Grigore Avram se configureaza poetic ca un neo-traditionalist care evoca natura naturala pentru a descoperi eternitatea umana si, in consecinta, pentru a esentializa o morala sau pentru a desprinde o sentinta de viata. Prozodia traditionala clasica nu aduce numaidecat un efect muzical, cat un fel de armonie a constiintei coplesite de maretia tulburatoare a padurii. Poetul mizeaza mai degraba pe incantatia interioara a versurilor care traduce freamatul misterios al padurii, cu totul consonant cu spiritul religios care traverseaza poezia.

Pentru ca vocatia poetica este genuina, innascuta, ea conserva un strat al constiintei mai adanc decat stratul profesional si decat acela al informatiei generale, asa incat am putea spune ca Grigore Avram a fost mai intai poet si numai ulterior a devenit, cu multa munca, inginer silvic.

Poemele au fost scrise la Sangeorz Bai, Cluj Napoca, Baile Felix, Brasov, Sinaia, Garda de Sus, Baia Mare, campeni. Poate ca aceste amanunte nu sunt imediat importante si, de obicei, se retin numai pentru atelierele de creatie ale marilor scriitori, dar ele devin relevante pentru un mod particular de a intelege arta si pentru a sublinia respectul pe care autorul il are pentru creatia poetica. Pentru domnul Grigore Avram nu este un simplu decor pitoresc de etalare a pasiunilor si sentimentelor. Padurea este un spatiu fizic, dar si o proiectie metafizica a umanitatii care isi pune intrebarile fundamentale, se raporteaza la pamant si la cer, relationeaza cu natura si simte prezenta mistica a Creatorului, atat in muntii colosali, cat si in plapandul fir de iarba.

Padurea este un spatiu de meditatie, de constientizare si interogatie, un teritoriu misterios in care se amesteca, asa cum ar spune Mircea Eliade, "sacrul si profanul", care comunica printr-o incantatie surdinizata si trezeste in fiinta umana sentimentele religioase. In acelasi timp, padurea ascunde stihiile naturii si "mumele" tenebrelor, definindu-se ca o forta arhetipala a creatiei divine, care, in mod egal, poate sa ascunda, sa protejeze sau sa piarda plapanda fiinta umana ranita de agresiunile civilizatiei masiniste: "In lumea-n care m-am ascuns/Tot mai aprins m-apasa cerul/Si tot mai viu il simt strapuns/In templul meu de lut, misterul.//Dar cand de Somes m-am legat,/Ca un batran de prispa casei,/In Maieru m-am botezat/Cu roua cursa-n urma coasei.//Iar din inaltul care-a plans/Peste ofranda moinei mele,/De ruga lacrimei am strans/Aroma zilelor rebele". (In lumea-n care m-am ascuns).

Sa nu uitam ca poetul vine dintr-un spatiu geografic si cultural cu mare rezolutie etnografica, acreditat in universul literar de doi clasici indiscutabili ai literaturii noastre: George Cosbuc si Liviu Rebreanu. Asemenea reluari tarzii, personalizate si intr-un alt univers literar, pot sa-i preocupe pe noii teoreticieni ai spatiului literar, inzestrati cu noi viziuni filosofice si noi concepte critice.

Notiunile de "padure" si "codru" sunt cuvinte romanesti vechi care provin, prin evolutie fonetica si semantica, din cuvinte latinesti din fondul principal al vocabularului. "Padure" vine din "palludem" (balta, adica locul din care stramosii luau lemne) si "codru" din "cadrus", cerc (vezi semnificatia originara in expresia "codru de paine").

In afara temei generale, care se structureaza convingator intr-o pledoarie argumentata pentru pastrarea naturii curate, vii, exista cateva texte de facturi diferite, de la implicarea sociala, la sfera intimista, dintre care retin "O lacrima-n furtuna", un poem de dragoste cu mare putere de convingere, desi delicat, tulburator, de un patetism retinut: "De vii tarziu, mai bate-un cui in tinda/Sa curga balta zorii dinainte/Privirea mea s-aduca pan-la grinda/Porniri tarzii. Apoi sa beau cuminte,//Ocean de roua-n ierbile adulte/Din palma zilei, nepatata inca,/Dinspre apus in valuri multe - multe/Sa ma inunde apa mea adanca.//Desi e greu in miezul verii calde,/Mai multa truda luncile aduna,/Dar daca-mi dai o raza sa ma scalde/Am sa ma pierd, o lacrima-n furtuna".

Exista o betie naturista, o frenezie a trairii autentice, intr-un spatiu paradiziac, reprezentat de locurile natale, ramase in cochilia constiintei cu aureola inconfundabila a pasunilor Raiului. Avertismentele privind desertificarea naturii, secarea raurilor si disparitia padurilor vin de la un specialist, de la un profesionist care nu face ecologie amatorista. Mesajul pro natura devine mai convingator din moment ce este transfigurat poetic.

Mesajul domnului Grigore Avram nu este doar convingator, ci si credibil, pentru ca vine de la un om crescut la tara, in mijlocul naturii, care a parcurs toate treptele cunoasterii stiintifice, academice, nu este un ecologist confectionat in eprubeta, care nu se simte bine decat in orasul poluat, care se hraneste cu fum si bea apa ruginita. Mai mult decat atat: este un poet remarcabil prin autenticitatea si directitudinea mesajului catre o lume globalizata, care traieste in "satul universal".

Cred ca, deocamdata, volumul "Sub cerul gol" (Editura Eikon, Cluj Napoca, 2008) ar putea reprezenta capodopera domnului Grigore Avram, o constiinta deschisa, multiplu informata, care poate sustine propria evolutie poetica.

(din volumul Poeti romani la frontiera mileniilor, Editura Niculescu, Bucuresti, 2012)

   Aureliu Goci.