"Sub tavalugul istoriei si al religiei", cu subtitlul "In cautarea identitatii si a libertatii", Editura Limes, Cluj, 2013, scrisa de Nicholas Kazan, este o carte care trebuia sa apara. Imperativul ei consta intr-un prezent care nu mai are rabdare sa devina trecut si se cere cunoscut, intr-o strategie a cuprinderii si clasificarii evenimentelor de ultima ora intr-o poveste de invatatura, de tinut minte, chiar daca uneori zadarnicia este data spre ilustrare. Dar, cel putin, cineva a indraznit sa spuna, sa puna degetul pe rana.
Autorul acestui tom de 4oo de pagini a parasit tara in 1981, pe cand era aviator, in conditii pe care le descrie in carte, si s-a stabilit in Alaska, unde a inceput odiseea lui, intr-o lume rece, cu suisuri si coborasuri, cu framantari, cu decizii, cu experiente, cu aventuri, cu o puternica vointa de a-si continua rostul, dar cu gandul permanent acasa, la Bistrita, de unde a pornit si unde se intoarce cu gandul de-a schimba multe, de-a fi ascultat, de-a se face util obstii. Dar, cine-i profet in tara lui?!... Chiar daca aceasta e doar o parte de tara. Cartea se desfasoara pe mai multe planuri, desi, aparent are un curs fluid, bine orchestrat, fara sincope, unde se intrevede maiestria discursului public, pe care autorul il poate stapani. Povestitorul celor intamplate e un bun vorbitor in carte, care demonstreaza capacitati retorice, oratorice, intuitive, de constructie a discursului pe temei deschis. Venirea acasa a personajului narator este insotita de povestea plecarii, in detaliu; drumul pana aici apare desprins dintr-un document vechi in care se pastreaza toate secretele. Ce urmareste autorul cu aceasta tehnica a du-te vino-lui? Cu ce-l ajuta memoria atat de clara si limpede incat nu uita nimic din cele intamplate, fara sa dea nicio clipa impresia abandonarii, sa lase locul unei fictiuni cat de mici, proprii unei literaturi? Poate convingerea deja exprimata ca "trebuie sa facem ceva" este cea care l-a calauzit pe Nicholas Kazan sa scrie aceasta carte, asa si nu altfel.
Cartea este povestea unei vieti, asa cum a fost, in timp si spatii diferite, traita si povestita de chiar posesorul ei, intr-un mod suspect de obiectiv. Nicholas Kazan e un cautator intors acasa, in spatiul mioritic, unde reuseste sa faca o analiza a gandirii individuale si colective, cu experienta de american. Ca un joc intre eu si lume, intre aici si acolo, intre bine si rau - paralele ce-si gasesc cu greu puncte de legatura, de inteles, textul lui Kazan curge de la un capat la celalalt, de la izvor la varsare, adunand volum, intamplare, impas, prilejuri de meditatie. Avand drept motto "traieste acasa ca un calator", personjul principal, narator, instanta a trairilor pe cont propriu, intuieste si inversul medaliei: a fi mereu acasa prin locurile strabatute. Procesul intoarcerii ( poate fi chiar de constiinta) presupune in extensio aflarea identitatii si a libertatii. Pentru aceasta, protagonistul epopeii contemporane a trebuit sa calatoreasca, sa plece, sa ia distanta fata de locul natal, pentru a-l vedea/ intelege mai bine si, odata cu el, pe sine insusi.
Pornind din punctul cel mai indepartat unde a ajuns - o plaja la malul unui golf, un peisaj cu luna, un soim stand pe o piatra - povestitorului i se declanseaza memoria intr-un mod proustian, in cautarea nu atat a timpului pierdut, cat a adevarului. Povestea din carte se deruleaza invers, aidoma unei pelicule cinematografice, dinspre acum spre trecut, cautand raspunsuri la intrebari, argumente ale unor stari de fapt, afland derute filosofice pe teme existentiale. Miza deosebit de insemnata a cartii pare a fi "fiinta sub vremi", cu trimitere la scrierile vechi. Nicholas Kazan isi ia drept insemne ale demersului sau cavaleresc doua piese de rezistenta: istoria si religia, care-l fac pe acest alt "peregrin transilvan" sa constate ca amandoua ii sunt si ne sunt la fel de potrivnice, atata timp cat nu sunt sau nu au fost invatate si intelese corect. De fapt, problematica acestei carti - de calatorie (la propriu si la figurat), de introspectie (psihologica si sociala) - este analiza unui prezent ce da tribut minciunii, superficialitatii, nedreptatii, caldutului, comodului, confortabilului, cautate de cei ce vor sa parvina in chip rapid si victorios. Sunt destule astfel de exemple in carte, precum sunt si adevarate modele, in opozitie, prezentate cu multa simpatie de catre narator. Nicholas Kazan nu doreste sa schimbe lumea neaparat, dar nu intelege cum dupa 30 de ani de experiente printre straini, de absenta din locurile stiute, acumuland conceptie universala, manageriind afaceri de panificatie, de covoare, de mass-media, intr-o lume straina, in capitalismul salbatic, cu succes, reusind sa razbata, intors printre ai sai, gaseste un spatiu retras parca din istorie, incremenit in piatra dogmelor de orice fel.
In literatura, autorul simte nevoia unei interventii clare, temerare, dinspre sociologie si structuralism, spre un profil al cautatorului, gen Marco Polo, Magelan, Don Quijote. Vocatia unicitatii ii este harazita lui Nicholas Kazan. Niciun alt autor n-ar fi atat de curajos cu cele continute in opera lui. In sensul acesta, sunt cateva trimiteri la Lucian Boia, in "De ce este Romania altfel". Subiectele preferate ale lui Kazan sunt cele ascutite, periculoase, cu tinte si adresari directe. Unele persoane poate s-ar simti vizate citind cartea, pentru ca textul lui Nicholas Kazan este inspirat din zilele noastre, cu oameni adevarati, asa cum toata constructia narativa se supune adevarului, declarat sub forma influentei lui Tolstoi: "Eroul povestii mele... este Adevarul". Dincolo de acest personaj colectiv, abstract si intuitiv, se desfasoara secvente de viata traita si interpretata. Doar personajul central al cartii, naratorul insusi, prin frumusete, prin sinceritate, mai este la inaltimea celuilalt personaj, deja amintit.
Nicholas Kazan foloseste "in lupta", unele carti citite, filme vazute, ce confera propriei opere densitate, diversitate, cu sens de parabola, topindu-le ideile in materie noua, in forma aleasa. De la "Sufletul Muntelui" de Gao Xinjiang, la Invataturile lui Confucius, la Santayana - "cel care nu stie istorie o va repeta", la Ian Morris - sfarsitul unei povesti este adesea scris la inceput", Einstein - "fa orice cat de simplu, dar nu mai simplu" sau "nationalismul este pojarul omenirii", James Joyce - "nu le voi mai crede, indiferent daca se cheama loc natal, patrie sau biserica", William Blake -"cel slab la curaj e tare la viclenie" si Ronald Reagan -"daca ai succes, vin multe recompense, dar daca pici in dizgratie, poti oricand sa scrii o carte".
Autointitulandu-se "observator serios", autorul Nicholas Kazan reuseste prin aport personal - cultural, istoric, politic si social - sa gaseasca, prin cartea lui, echilibrul mesei cu trei picioare: management, istorie si religie.
Acest studiu proaspat si cald -abia lansat - din preajma in care traim, realizat si vazut prin ochii unui cunoscator, calit prin alte lumi, ofera un real prilej de trezire la realitate, de intelegere macar in al doisprezecelea ceas ca trebuie sa ramanem noi, la rascruce de atatea vanturi, si ca solutia este si in aluatul acestei carti, care indeamna pe drept cuvant: "Gandeste global, dar actioneaza local!"

Elena M. Cimpan.

.

Foto - Marius Chiuzan.