Adevarul umbla cu capul spart.          -          Adevarul invinge orice.          -          Cine spune adevarul nu poate sa multumeasca pe toata lumea.
Cultura-Arta Miercuri 12 Februarie 2025 - 14587
Anul Sarpelui, romanul-fresca sociala contemporana.

Aparuta in cursul anului 2013, la Editura Eikon din Cluj-Napoca, romanul ANUL SARPELUI, semnat de Grigore Avram, este una dintre acele aparitii editoriale pe care am asteptat-o cu acea empatie pe care o creeaza fluxul  cultural ce ma leaga de ceva vreme, de Grigore Avram. Martora privilegiata a devenirii sale poetice mai intai, apoi, privind cu interes colegial ascensiunea scrisului, care  i-a devenit din ce in ce mai personal, mai interesant, am trait toata aceasta superba metamorfoza literara a inginerului, a doctorului in stiinte, a poetului, a eseistului, si iata acum, a romacierului Grigore Avram.

Daruit cu har poetic indiscutabil, harnic si hotarat, G.A. a trversat intr-o perioada de timp relativ scurta, aproape toata plaja genurilor literare si, cu fiecare noua aparitie editoriala a demonstrat ca nu se joaca de-a Literatura, ca nu scrie dintr-un capriciu.

Romanul ANUL SARPELUI este centrat pe o poveste de dragoste cu nimic iesita din comun pentru un cititor care este la varsta primei perechi de ochelari si detine o experienta de viata ce ii da dreptul sa spuna ca (si) propria-i viata poate fi subiect de roman.

Cu personaje decupate din realitatea imediata, cu tuse precise in creionarea spatiilor in care se desfasoara actiunea, autorul arunca in joc destine si oameni. Roman Elizeu, personajul central al cartii, detine tote datele literare pentru a deveni credibil, a-ti laasa i,presia ca poate  fi insul cu care te-ai intalnit pe strada si nu este doar personajul de mucava. Ritmul alert al scrisului,  vitalitatea personajelor care nu se lasa strivite intre copertele cartii, aduc un plus de frumusete descrerii pe care, Grigore Avram o stapaneste fara eforturi.

In jurul lui Elizeu, ca intr-o centrifuga, personajele, diferite ca personalitate si scop in viata, sunt  relevante pentru fictiunea care intretine combustia romanului.

Da, este o carte de dragoste, cu prejudecati si plata a pacatelor , tot paliere ale unei actiuni narative care te tine cu sufletul la gura, te determina sa iti recunosti, pe alocuri, propriile slabiciuni de om al momentului.Intorci pagina dupa pagina, cauti finalul. Si cartea se incheie in cheie realista, speranta fiind cea care, la urma urmei, coordoneaza constructia intregului esafodaj al epicului.

Lipsa de trac, puterea de concentrare pe text, firul rosu al actiunii, pe care Grigore Avram o duce fara sa bajbaie de la un capitol la altul, toate detaliile picante si altele, cu trimiteri la temele savante ale Lumii, sunt piese ale unui domino,  parte din jocul ce are doi parteneri, Barbatul si Femeia.

Departe de metropolele care fascineaza autorii de azi, cantonat  intr-un spatiu patriarhal, unde aparent nu se intampla nimic iesit din  canoane si care sa strice ritmul anotimpurilor, pe fundalul unei societati cu cei doi poli, politicul si economicul, in deriva, personajele cartii isi traiesc viata particulara la maximium posibil, cu intrigi si amor nelegitim, cu dorinta de-a evada din cenusiul vietii obisnuite.

Anul sarpelui, an cu spasme launtrice si arderi pe rugul constiintei de sine, un an cu incercari personale la limita supravietuirii, este o tema portivita pentru un scriitor ce doreste sa scoata din amorful cotidian un esation relevant de viata, de actiune ce se preteaza la plamada unei opere literare. Grigore Avram  se foloseste si de experienta personala in descrierea faptelor, dar cel mai adesea putem intalni in romanul lui, umbra unor  oameni ce se arunca in valmasagul vietii imediate fara rezerve.   

Desi sunt actiuni interumane demult trecute prin ciurul si darmonul scriitorilor, desi despre dragoste, adulter si prietenie tradata s-a scris si se va scrie mereu, Avram Grigore a gasit un  stil propriu pentru a canaliza energiile ce dau culoare romanului si, fara sa evoce galagios rasturunari de situatie formidabile, el vine cu surprize interesante, te prinde in jocul creatiei, constati ca iti pasa de soarta personajelor carora el le da viata, apoi le arunca in "groapa cu lei" a societatii mercantile, dornica de nebunii epocale.

Scriitor cu principii morale definitorii, Grigore Avram nu face nici in cartea de fata rabat la calitatea scrisului, dar mai ales, el este foarte atent cu ceea poate obtine din duplicitatea frumoasa, interesanta, dintre scriitor si cititorul,  cititorul care participa la dezvoltarea imaginatiei pornind de la sintagma odata afisata. Autorul foloseste umbra si penumbra  textului cu maiestrie, astfel se creaza acea desfasurarea  a povestii care ii place cititorului.

ANUL SARPELUI este un roman care se deruleaza  fara sincope. Este un ,film" ca o mostra a moravurilor  din anul de gratie 2013, Anul Sarpelui de apa. Un an cu convulsii sociale si tremol economic pe faliile Mapamondului, an in care, oamenii (de rand) si-au trait viata asa cum le-a fost scrisa. Minunat observator al fenomenului social din aproape in aproape, Grigore Avram a reusit sa scrie un roman ce va trece proba timpului, o carte ce va fi sa fie o fresca de istorie, fie ea si fictiune, dar care are tangenta sigura cu felia de univers in care, noi ne impartim si binele si rau.

Cu romanul de fata, Grigore Avram a facut un  pas hotarat in carierea sa de scriitor ce stie ca are datoria sa lase marturii despre timpul si locul unde traieste. Felicitari, Grigore Avram!

 

Melania Cuc

 

0 comentarii105 vizualizări05 ianuarie 2014




rss 2.0
rss 2.0