
"Intru-n frigul de afara/ Ca intr-o catedrala goala"- este doar o sintagma preluata din volumul aflat in "santier" si la care, poetul Ovidiu Pojar lucreaza cu harul si rabdarea unui constructor de imobil medieval.
Cunoscut deja in sfera literara nu doar din judetul Bistrita Nasaud, poetul Ovidiu Pojar s-a impus prin lucrari lirice de o acuratete mai rara intalnita in ultima vreme, in cercul poetilor.
Harnic, dar mai ales miyand pe desavarsireea fiecarui vers in sine, cu putere de perceptie a lamurii filosofale a lumii care il inconjoara, Ovidiu Pojar exerseaza cu modestia privighetorii pe melodia poemului.
Versuri de dragoste cu atingeri adolescentine sunt alaturate in pagina cu imagini moderne si care se lasa descoperite firesc, fara sa epateze. Citind toate volumele deja semnate de Ovidiu Pojar pana astazi, si adaugand la ele manuscrisul de fata, inntitulat JOGGING CIRCULAR, as spune cu mana pe inima, ca poetul nu se inacreaza, cum ne lasa sa intelegem prin titlul ales, ci se incadreaza mai degraba, prin tematica si tehnica scriiturii, intr-un ascendent clar, rezultat al acumularilor spirituale dar si al unui travaliu defel intamplator, la masa de scris.
Cu un talent nativ si tehnica particulara, prin suprapunere de planuri imaginare si glisari emotionale demne de un artist notoriu, Ovidiu Pojar a atins deja limesul dincolo de care Dumnezeu este Raspusul la vesnica intrebare. Departe de a fi ceea ce se numeste un poet religios, dar nici inchistat in lumea sterila a stiintelor exacte, poetul filososfeaza oficiind la altarul Libertatii, o libertate personala pe care o dubleaza cu visul, cu sideralul.
Constructia textului liric este clara, obisnuita pentru un om care descopere Poemul in fragmentele unui puzlle pe langa care, noi, altii, trecem fara sa vedem esentialul.
De la primele poeme, cu biserici cu clopotele prinse doar in aer, trecand prin anotimpul maturitatii irevresibile, apoi... jucand sotron-lingvistic ( Tu-mi pui la gat, glumind, margele rosii, peste indoielile mele canta cococsii) ca un poet pe care il devpreaza priopria-i imagine,- Ovidiu Pojar stie unde se afla Echilibrul metaforei si cel al Vietii :( Mai ramasesera doar cateva oase in stare sa-mi mentina o relativa pozitie verticala).
In poemul de la care s-a facut si translatia spre titlul volumului de fata, Jogging circular, apare o stare de neliniste in care individul, poetul, cetateanul patriei initiale isi observa , cu al nu stiu al catelea simt, isi detecteaza "fisurile" pe care "bocancii" realitatii implacabile i le pune ca pe niste pansoane, in timp ce el, el Omul continua sa se "catare" ca un alpinist de roca, de marginea visului.
Un temerar inzestrat cu condeiul unui poet de ev mediu, din toate cate ceva culegand pe drumul creaatiei sale, pentru a ne oferi in paginile viitoarei sale carti, un regal poematic.
" Ne imbatranesc amintirile" sustine intr-un alt poem, autorul, si melancolia lui este domestica, si... amintirile se aud cu crapa in sufletul de poet, cum coaja lor este aproape palpabila si amaruie.
Ovidiu Pojar detine harul celui care te face sa simti mirosul poemului, sa citesti pagina dupa pagina si sa constati ca lucrurile pe langa care ai trecut nepasatoru o viata, sunt Interesante, sunt demne de a fi zidarite in roca poemului. Nimic nu este banal in lumea lirica in care traieste Ovidiu Pojar. Lucrurile si fenomenele cotidiene prind aura, au un duh al lor si marile iubiri, ca si anotimpurile, sunt materia prima din care se intrupeaza volumul, alta carte de versuri.
O criza ca si existentiala, un hiatus in sprovaiala lumii prin care se treiera Poetul, semne de intrebare dar mai ales raspunsuri personale , sunt tot atatea motive pentru care poemele din manuscrisul volumului Jogging circular, sunt poeme veritabile. O suferinta defel masluita de dragul Artei, o durere ca o pierdere de memorie ancestrala, se resimte in aproape fiecare pagina si citind cu atentie, observi ca tristetea poetului este maiaua din care iese prescura cuminicaturii.
Ovidiu Pojar nu se sfieste sa ne arate si partea perisabila a lumii noastrte, nu apeleaza la trucuri, nu imbraca in staniol ieftin elixirul vietii. El este un creator in toata puterea cuvantuluisi in lumea lui metaforica este Liniste, Taina. Paralel, in lumea reala, spune poetul:" Intre mine si lume s-a lasat o tacere fireaswca. Eu nu i-am mai intors o vizita,ea nu mi-a mai reinoit invitatia".
Cu umor special, dulce-amar, cu ingemanari de planuri literare pe masura, Ovidiu Pojar contempla Timpul fara amaraciune, fara firca, fara falsa masura.
Felicitari, Ovidiu Pojar, si fie ca in Jogging-ul tau, aparent "circular" steaua ta sa isi continue drumul sau norocos, si frumos, pe orbita ta lirica speciala.
Melania Cuc.
0 comentarii | 35 vizualizări | 11 ianuarie 2014 |