
La 1 noiembrie, oamenii merg la cimitir, cu mic cu mare, pentru a pune o floare si o lumanare pe mormantul celor dragi si pentru a spune o rugaciune, in speranta ca cei petrecuti din aceasta lume vor fi asezati intr-un "loc luminat si cu verdeata’’. Acolo, dorul pentru cei dusi se topeste in faclia pusa la capataiul lor. Pentru cateva ceasuri, intunericul este inlocuit de lumina si in prezenta multimii, cimitirele "devin pline de viata’’. Totul este curat si ingrijit, semn al pretuirii si recunostintei a ceea ce a insemnat fiecare in aceasta lume. De fapt, valoarea unui om consta nu numai in importanta pe care o da vietii, ci si a respectului pe care il primeste dupa trecerea lui in nefiinta.
Traditia spune ca, daca un mormant ramane neingrijit, fara flori si fara o lumanare la capatai, atunci cei ingropati nu isi vor gasi odihna vesnica. Tot de aceasta credinta tine si ideea ca, in noaptea de 1 noiembrie, Portile Taramului de Dincolo se deschid, iar cei decedati vin sa stea de vorba cu cei vii Este singura zi din an , cand bucuria reintalnirii cu sufletele rudelor trecute la cele vesnice depaseste tristetea comemorarii. Despre morti se vorbeste acum numai de bine Pentru ei , preotii fac parastase, se citesc listele de pomenire, se sfintesc noile cruci, iar copiii primesc dulciuri de la cei din jur. Acasa, familiile se reunesc pentru a servi masa pregatita in cinstea acestei sarbatori.
Luminatia este o sarbatoare a spiritualitatii crestine in care sentimentul respectului si al pretuirii celor plecati la Ceruri se impleteste armonios cu traditiile de veacuri ale neamului nostru.
CAND NU MAI SUNTEM....
Cand nu mai suntem, devenim niste cruci
Cu bratele-ntinse spre clipa de-apoi,
Ruginind in tacerea unui vis ce-a trecut
Si-n umbra lui tace si glasul din noi .
Acolo , in satul aproape de sat
Vorbele tac si durerile mor,
Acolo e somnul mai dulce si lin
Si dorul se-aprinde mai aprig din dor .
Cand nu mai suntem, devenim doar tacuti
Si ne topim in lumina unei lacrimi de lut,
Ne rupem de toate, nu ducem nimic
Si viata din noi se odihneste-n trecut .
Mircea Darosi.
0 comentarii | 21 vizualizări | 31 octombrie 2014 |