Urmarind textul acestei carti, aparuta recet, nu poti sa nu observi ca, atunci cand un om isi urmeaza pasiunea, rezultatul este fascinant, iar acel om radiaza in jurul sau o bucurie molipsitoare. Pe acest teritoriu fragil, care necesita mai intotdeauna o anume initiere, o anume cultura, daca nu si o sensibilitate aparte, profesorul Mircea Darosi exploreaza domeniul poeziei, sub semnul metaforei.

 A coborat de la catedra sa dea glas cuvantului scris, sa imortalizeze valori culturale care puteau fi date uitarii. Cele douasprezece lucrari ale sale sunt adevarate puncte de sprijin in evolutia sa publicistica si literara. De data aceasta imbratiseaza genul liric, o zona pe care o priveste cu ochii mintii si construieste mesaje cu largi rezonante in sufletul cititorului.

Volumul sau de poezii intitulat in mod simbolic "Nisipul clepsidrei’’ este o excelenta metafora prin care incearca sa decanteze trecerea timpului uman . Caci ce poate fi mai aproape de intelegerea cititorului, decat aceasta clepsidra care macina timpul fiecaruia dintre noi : "Se cerne timpul in clepsidra / Si picura incet ca un destin’’ Si nu rareori se intampla ca legea firii sa fie completata cu virtuala dorinta : "As vrea clepsidra sa mi-o umplu / Doar cu nisipul sufletului meu / Sa curga timpul ca un fluviu / Si-n mersul lui sa curg si eu’’ (Clepsidra)

Lirica poeziei lui Mircea Darosi este mereu in cautare de noi forme de exprimare. Abordeaza, atat stilul clasic cat si cel modern, folosind o tehnica de versificatie bine ancorata in normele prozodiei. La prima vedere, ai impresia ca este un creator de poezie din vechea garda, dar se detaseaza de aceasta printr-o viziune proprie, prin compozitii de culoare si efect emotional, prin mesaj si sinceritate verbala.

Se simte aici o oarecare nuanta de nostalgie, o nostalgie dupa anii tineretii, dupa activitatea de la catedra, dar si dupa nobilul sentiment care este iubirea : "Tot mai tanjesc dupa iubire / Si-n ea ma sprijin ca intr-un baston’’ (Mai tanjesc dupa iubire).

Spatiul sau liric este acaparat insa de un spirit incarcat de optimism, dar nu lipsit de nelinisti. Mereu este pus pe intrebari carora le cauta raspuns in lumea gandului si al spiritului sau creator : "Ce sens are viata/ Si care-i taina ei ?/ E prea sarac cuvantul / S-o prinda in idei’’(Sens ) sau : "Viata e un tren ce pleaca / Pe un drum numit destin’’ (Trenul vietii )

Mircea Darosi scrie o poezie sensibila, cu o larga deschidere si respiratie spre frumusetea gandului curat, mereu incarcat cu disponibilitati si sensuri multiple. Cuvantului gand ii gaseste nuante valorice pline de expresivitate : "gandul pom’’, "sesul gandului’’, " pe o creanga de gand’’, "petalele gandului’’, "tulpini de gand’’, "samanta gandului’’etc, care devin metaforele sale de suflet.

Peisajul uman este conturat prin "icoana parintilor’’, a caror imagine devine un lait-motiv in cateva din poeziile sale : Mama, De vorba cu tata, Intre noi si parinti, Dor de parinti, Indemn, Batranete, Bunicul si altele, care sunt adevarate biografii sentimentale realizate prin arta cuvantului: " Intre noi si parinti /E o punte de dor / Leganata de-un vis/ Pe al vietii decor /. Intre noi si parinti/ E un drum in pustiu./ Noi nu stim cand venim,/ Ei cand pleaca nu stiu’’.

Pe parinti nu-i putem face vesnici, dar poate deveni o vesnicie respectul pentru ei, spunea intr-o alta lucrare Mircea Darosi, care pune acum sub semnul unui indemn aceasta frumoasa prezicere. : " Lasati batranii sa vorbeasca/ Sa spuna lumii tot ce vor/ Trecutul lor e o comoara/ De amintiri si punti de dor’’ (Indemn). Emotia se degaja subtil, cu un aer de naturalete deplina si sincera.

Nu lipseste nici peisajul natural pe care il pune in valoare prin imagini descriptive, vizuale sau de miscare realizate cu ajutorul figurilor de stil, intre care metafora si comparatia sunt predominante : "Sta padurea strans legata / C-o marama aurie / Si privirea aplecata / Ca la Sfanta Liturghie’’ (Tarziu de toamna). Impresionante sunt si peisajele din Golful Persic, care l-au inspirat in repetatele sale vizite : "Din marea lina soarele rasare/ Purtand cu el sagetile de foc/ Iar seara cand se duce la culcare/ Isi pune capul iar pe-acelasi loc’’ (Bahrein).

Este de remarcat faptul ca intalnim in tesatura acestor poezii si cateva motive poetice : motivul dorului, al iubirii si nu in ultimul rand, cel al instrainarii : " Departare , haina lunga / Ca si plumbul esti de grea / Te-as aduce mai aproape / La un pas de casa mea’’. (Departare).

Versul liber nu este lipsit de sensibilitate si acuratete stilistica. Grijile cotidiene sunt problemele care-l framanta in mod deosebit si care isi gasesc rezonanta in : Resemnare,Culorile grijilor , Ar trebui, Neliniste, Distante, etc.

Mircea Darosi este poetul varstei sale, simplu si curat, autentic si sensibil : "Stau rezemat de ganduri/ Si imi scutur anii de praful cotidian’’ (Resemnare ). Destul de exigent cu el insusi, ca si cu propriile sale ganduri, se simte nelinistit in aceasta lume atat de bulversata de rigorile vietii cotidiene: "Alerg prin frigul lumii/ Cu pasii nimanui/ Si ma lovesc de privirile sterpe/ Ale necunoscutului’’(Neliniste).

Ca oricare dintre noi, se intoarce pe aripile amintirilor la anii copilariei, acea varsta nevinovata pe care n-o poate da niciodata uitarii : "Ma caut pe dealul/ Unde soarele rade / Ca un copil/ Si luna isi pune/ Sprancene de-argint./ Acolo, lumina/ Respira printre ierburi/ Si ciresii imi pun/ Cercei la ureche’’ (Ma caut).

Poeziile sunt grupate in doua capitole distincte: "Nostalgii’’ si "Nelinisti’’, care cuprind o tematica ce incorporeaza o anume experienta de viata. Continutul lor este incarcat de sensuri , are accente tonice si transparente. Este o poezie care evoca intimitatea sa.

Desi este debutant la varsta a treia, "Nisipul clepsidrei’’ este volumul de versuri care ii exprima identitatea, lumea interioara, reflectiile asupra vietuirii. Universul poeziei lui Mircea Darosi seamana cu un cantec necantat, este o coarda care vibreaza pentru toate varstele. Prin limbajul sarbatoresc urzit de freamatul cuvintelor, versurile sale infloresc prin decenta si gingasie si ajung cu usurinta la sufletul cititorului.

 Emilia Crina SOMESAN.