Adevarul umbla cu capul spart.          -          Adevarul invinge orice.          -          Cine spune adevarul nu poate sa multumeasca pe toata lumea.
Cultura-Arta Vineri 29 Martie 2024 - 14587
Marturii despre moartea lui Eminescu.

Ne-am obisnuit ca in fiecare an sa-l sarbatorim de doua ori pe Eminescu. Odata la 15 ianuarie cand, in 1850 s-a ivit pe cer o stea stralucitoare si a doua oara la mijloc de ciresar cand aceasta stea "o vedem si nu e’’. De-a lungul vremii, unii literati de mare prestigiu, au acreditat ideea ca poetul "nepereche’’, ajuns la sfarsitul vietii in pragul nebuniei, ar fi murit din cauza sifilismului. Dar nu toata lumea impartasea aceste pareri, mai ales apropiatii poetului, scriitorii Alexandru Vlahuta si Ioan Slavici, care au fost alaturi de el in acele clipe dramatice. Acesta din urma spune ca "Eminescu era de o vigoare trupeasca extraordinara, fiu adevarat al tatalui sau care era un munte de om, si ca fire, o gradina de frumusete...’’

Problema mortii lui Eminescu i-a preocupat si ii mai preocupa si astazi pe multi cercetatori contemporani. Scriitorul aradean Ovidiu Vuia, medic neurolog si neuropatolog, autorul cartii"Misterul mortii lui Eminescu’’demonstreaza pe baza documentelor, a marturiilor si a unor dovezi stiintifice ca poetul nostru national a murit din cu totul alte cauze. El sustine ca nu a avut o dementa paralitica, cum a fost trecuta in documente in mod tendentios, ci o psihoza maniaco-depresiva. A fost internat fortat in clinica doctorului Alexandru Sutu cu diagnosticul de alcoolism si sifilis, ceea ce permitea administrarea unui tratament cu mercur pentru distrugerea lui fizica. Cei care au regizat totul, au pornit de la convingerea ca odata ce Eminescu va fi internat cu acte in regula, va intra in constiinta publica drept nebun si nimic din ceea ce a scris sau va mai incerca sa scrie, nu va fi luat in considerare.

Intr-o alta carte intitulata" Boala si moartea lui Eminescu’’, apartinand scriitorului Nicolae Georgescu se desluseste misterul bolii si mortii poetului prin prisma contextului politic de la acea vreme. Autorul leaga soarta lui Eminescu de implicarea acestuia in sustinerea Ardealului, dezlipirea lui de Imperiul Austro-Ungar. Prin articolele sale, el devenise incomod si trebuia executata comanda trasata de la Viena : "Si mai potoliti-l pe Eminescu !’’cum rezulta din mesajul care s-a transmis mentorului Junimii- Titu Maiorescu. Trist, dar adevarat, comanda a fost executata intocmai de cei din tara. Decesul s-a petrecut in sanatoriul doctorului Alexandru Sutu, la 15 iunie 1889.

Harieta, sora lui Eminescu, a murit convinsa ca fratele ei a fost omorat printr-o lovitura cu o piatra in cap, autopsia fiind efectuata de dr. Sutu si asistentul lui, si nu de un anatomopatolog calificat precum Victor Babes, care nu a fost chemat. " Atata va spun si va rog sa spuneti la toti ca nenorocitul meu frate a murit in cea din urma mizerie si moartea i-a fost cauzata prin spargerea capulului ce i-a facut-o un nebun, anume Petrea Poenaru’’

George Calinescu ii evoca moartea scriind : "Asftel se stinse al optulea lustru de viata, cel mai mare poet pe care l-a ivit si-l va ivi vreodata, poate pamantul romanesc. Ape vor seca in albie si peste locul ingroparii sale vor rasari padure sau cetate, si cate o stea va vesteji pe cer in departari, pana cand acest pamant sa-si stranga toate sevele si sa le ridice in teava subtire a altui crin de taria parfumurilor sale’’.Intr-un mod metaforic vorbeste si Constantin Noica : " Daca nu ne vom hrani de Eminescu, vom ramane in cultura mai departe infometati’’.

 Acum , cand suntem in preajma zilei comemorative, sa ne aducem aminte ca Eminescu inseamna pentru noi " duminica limbii si a poeziei romanesti’’.

Mircea Darosi

 

1 comentariu2814 vizualizări12 iunie 2015




rss 2.0
rss 2.0