Adevarul umbla cu capul spart.          -          Adevarul invinge orice.          -          Cine spune adevarul nu poate sa multumeasca pe toata lumea.
Cultura-Arta Miercuri 30 Aprilie 2025 - 14587
POEM pentru TELCIU. 1245-2015.

Poeta Rodica Fercana, fiica a Telciului ii dedica acest poem cu ocazia Zilelor comunei Telciu la Simpozionul aniversar si omagial de atestare documentara de 770 de ani :

POEM pentru TELCIU  1245-2015

Telciu-asezare cu brazde ce se sprijina-n razoare,

Cu stane catarate sub mangaieri de soare

Eu te slavesc,vatra in tinut nasaudean

Ce inscris-ai pe raboj 770 de ani.

 

Privind spre zarile alpine

Simt mirosul secolelor ce vine

Incarcat de incercata istorie milenara,

Cand lacrimi, jertfe si nadejdi o impresurara.

 

Cu pana inmuiata-n inima si-n suflet

Insirui cuvinte impletite din vechi cantec,

Cantec venit din negura de vremi,

Din Dacia de unde clepsidrele le cern.

 

Telciu-vatra strabuna,te-au trecut prin foc si para

Vrajmasi hamesiti fara de tara

Ori stat-ai sub rapace gheara

Ce doar cu jertfe fost-a data afara.

 

Ai dat fii,mereu,tribut mortii

Ca Tanase Todoran,Vasile Oichii-martirii sortii

Cari zbatutu-s-au pentru ale granicerilor drepturi

Si pus-au stavila imperialilor ale lor piepturi.

 

Gandul meu paseste-n Telciu,iar

Prin roua nescuturata din hotar

Spre cantul Valeriei si Domnicai ori maiestria lui Sabadas

Culegand lacrimi-perle de bucurie ,pe furis

Si cari dau dreapta cu rapsodul Rebrisoarei,

Cristian Pomohaci,tot petala din nasaudeana floare

Ori cu Alexandru Pugna,cel cu irizari de paun la clop,

Toti,scotand doru-n cantec din ardelean loc.

Cantul doinei si-o credinta seculara

In crucea sfanta,nadejdea ne-o pastrara.

 

Literati telceni sa nu ramanem risipiti

Sa facem corola de petale,sa fim uniti

In jurul marelui Cosbuc ,sa-ncingem brau,

Sa punem scrieri-spice intr-o cununa de grau

Si-alaturi de satenii nostri harnici

S-aducem prinos in panteonul celor vajnici.

16 aug. 2015

 

CU STRAMOSII LANGA MINE

 

Viata mi-a ales carari

Departe de al meu meleag,

Lasand in sat a mea desaga;

Totusi ,in drum de cautari

N-am vrut sa raman pribeaga.

 

M-am intors in tinut nasaudean

La telcenii de la munte

Unde lucra glia al meu neam

Pastrator de daruri sfinte.

 

Si-am imbracat portul alb

Cu ie in cusatura aleasa

Si panzaturi inmargelate

In flori si frunze maiestru lucrate,

Sa simt stramosii langa mine

Stand pe laita de la masa,

Privindu-i printre gene inrourate.

 

3 commentarii112 vizualizări19 august 2015




rss 2.0
rss 2.0