In calendarul evenimentelor noastre istorice, ziua de 1 DECEMBRIE este actul pregatit de veacuri prin vointa unui neam intreg. Limba a fost coloana vertebrala a acestei impliniri si prin ea, poporul roman si-a dovedit existenta. "Ca trestia ne-am indoit in vant si nu ne-am rupt’’, spunea Alexandru Vlahuta, pentru ca limba si credinta ne-au fost pavaza si altar.

Cei care au formulat pentru prima data temeiurile identitatii noastre au fost cronicarii vremurilor indepartate. Una dintre consideratiile lor referitoare la originea noastra latina spune ca muntenii, moldovenii si transilvanenii" una sunt si cu totii de la Ram se trag’’.

Bogatia de idei si nobletea sentimentelor caracteristice cronicarilor, simbolul celei dintai uniri realizata de Mihai Viteazul se continua de-a lungul vremii printr-o larga miscare cultural-stiintifica si social-politica. Prin cunoscutul manuscris transilvanean "SUPLEX LIBELLUS VALACHORUM’’ din 1791 si prin opera reprezentantilor "Scolii Ardelene’’ s-au afirmat idealurile nationale ale romanilor de pretutindeni.

Timotei Cipariu rosteste in 1861 un cuvant mobilizator pentru toti romanii si indeosebi pentru cei din Transilvania, unde lupta nationala se sprijinea pe ideea apararii limbii: "Limba e cea mai puternica legatura a unui neam. Ea e sufletul neamului si fiinta lui. Aceleasi vorbe nasc, in noi, aceleasi ganduri, iar toti cati au aceleasi ganduri... merg pe aceeasi carare, biruiesc aceleasi piedici si au aceiasi dusmani: ei fac un neam: unul si nedespartit’’.

Cipariu reuseste sa dinamizeze constiintele, sa le transforme intr-un crez, deschizand ochii tuturor asupra pericolului care avea sa se iveasca odata cu instaurarea regimului austro-ungar. Exagerarile si tendintele de maghiarizare, n-au facut altceva decat sa sporeasca dorinta romanilor de a-si apara comoara cea mai de pret, prin lupta. Cosbuc se va inspira din cuvantul lui Cipariu scriind poezia "Graiul neamului’’: "Daca-n vreme tulburata/Nu ne-am dat noi graiul tarii,/Azi, in ziua desteptarii,/Cum sa-l dam?

George Baritiu staruia si-n el la vremea aceea asupra cunoasterii istoriei si o punea in stransa legatura cu limba pe care o vorbim, cu limba in care era imprimata ideea unitatii de neam, de cultura si de interese. Necesitatea acestei unitati a crescut in intensitate din momentul cand romanii au inceput sa scrie, mai intai in limba latina si slava si apoi in limba romana.

Primele texte au avut un caracter religios, dar tocmai prin faptul ca Biserica si-a asumat o asemenea responsabilitate in primenire spirituala, ideea de unitate a capatat dimensiunile unui vis ce se dorea implinit. Drumul spre Marea Unire l-au netezit toate izvoarele vremii prin limba frumoasa si dulce "ca un fagure de miere’’, cum spune poetul si ne este "sfanta’’ ca "o duminica’’ ,precum sfanta trebuie sa fie sarbatoarea de la 1 DECEMBRIE.

Mircea Darosi

.

Foto - arhiva Marius Chiuzan.