S-a nascut in comuna Parva, la 15 mai, 1906, acolo sus, pe varful Dealului Preluca Butoaiei, unde ti se pare ca ajungi cu mana la cer si esti mai aproape de Dumnezeu. Cea care ii va insufla dragostea pentru carte este Susana, mama lui, care, asemenea, Smarandei lui Creanga, invata sa scrie si sa citeasca alaturi de el, vrand sa-si vada feciorul om cu multa  invatatura de carte. Despre ea scrie in amintirile sale : "Daca trebuie sa multumesc cuiva pentru tot ceea ce am facut in viata, apoi mamei mele ii revine toata recunostinta’’..

        Cele dintai indemnuri le primeste de la dascalul sau, George Ciocarla si de la preotul Vasile Cosbuc din satul copilariei sale. Susana este cea care ii descopera nazuintele. Larion, tatal sau credea ca venirea lui Vasile pe lume ii va fi un real sprijin in gospodarie. Dar n-a fost sa fie asa, pentru ca el avea un alt destin. Era destinul omului ce trebuia sa se afirme pe plan cultural.

       Formatia sa intelectuala si-a cladit-o la Liceul "George Cosbuc’’ din Nasaud, apoi la Facultatea de Litere si Filozofie din Cluj, studii pe care le incheie in anul 1930, dupa care este numit profesor la Liceul" Mihai Eminescu’’ din Satu Mare. Aici isi va desfasura activitatea profesionala mai multi ani la rand si va incepe o prodigioasa munca de cercetare istorico-literara si lingvistica.

       Cartea care il consacra in acest domeniu se intituleaza" Termenii de inrudire in limba romana’’, aparuta in Editura Academiei, 1966, pentru care aceasta inalta institutie de cultura i-a acordat in 1968 premiul "Timotei Cipariu’’. Este o lucrare remarcabila "ce nu a mai fost egalata pana la aceasta ora in Romania, in literatura de specialitate pe subiectul rudeniei’’ (Iulia-Elena Hossu )

 Aceasta apreciere venita de la un cercetator al lingvisticii contemporane "sterge colbul de pe cronicile batrane’’, punand in valoare importanta studiului pe care l-a intreprins ilustrul profesor, coborator din lumea mirifica a Parvei.

        De acolo, din satul cuibarit la poalele muntelui, a plecat in lume, luandu-si merinde de suflet, graiul in care s-a nascut si pe care il va pune mai tarziu in tiparele lingvisticii romanesti. "Intentionez sa studiez graiul nasaudean pe care-l cunosc din copilarie’’, declara el intr-un interviu din tinerete’’. Cu acest gand porneste la drum inca de pe vremea cand facea cunostinta cu lucrarile lui Sextil Puscariu, Nicolae Dragan, George Giuglea, Th. Capidan si multi altii.

       Vasile Scurtu intra in lumea lingvisticii romanesti cu "Termenii de inrudire in limba romana’’, prima lucrare romaneasca de onomasiologie si printre putinele in lume. Autorul prezinta in cele peste 400 de pagini un material inedit pe care l-a inregistrat, in general, din zona Nasaudului,  dar face referiri si alte zone din tara: Banat, Oltenia, Muntenia, Crisana, Maramures, Mehedinti, Tatra Oasului, etc.

        Foloseste aproape tot ceea ce s-a scris in acest domeniu, in tara si peste hotare. Aduna material, texte si documente vechi, literatura beletristica si folclorica pe care le supune unor metode complexe de cercetare.

        Ideea de baza o constituie termenii ce denumesc legaturile familiale care s-au format de-a lungul anilor in limba romana. Autorul evidentiaza caracterul lor latin, dar in acelasi timp si importanta pe care o au in viata poporului roman.

       Cele opt capitole cuprinse in aceasta lucrare se refera la:  rudenia de sange pe linie colaterala (alianta), rudenia prin incuscrire, rudenia conventionala, termeni de politete si respect intre rude, termeni din atmosfera semantica a nuntii si termeni care exprima ideea generala de rudenie. Fiecarui termen analizat i se indica etimologia si corespondenta in limbile neolatine, slava si maghiara. Foloseste metoda comparativa pentru a largi sfera de cuprindere si intelegere a acestor termeni.

        Imediat dupa aparitie, Vasile Scurtu a avut placerea sa citeasca 12 recenzii in reviste romanesti de specialitate si alte cateva in limba franceza. A primit numeroase scrisori din partea unor lingvisti din strainatate care ii elogiau lucrarea. Profesorul Carlo Tagliavini de la Universitatea Padova-Italia, subliniaza buna informare, nu numai in romanistica, ci si in filologia slava si maghiara, apreciind cartea ca fiind una dintre cele mai bune si mai bogate in domeniul romanic in general. "D-voastra aveti cunostinte largi de limbi romanice, precum si o buna informare in domeniul limbii maghiare, ceea ce este necesar pentru o lucrare de onomasiologie romaneasca’’.

         Dr. Werner Bahner de la Universitatea din Berlin ii scrie: "Dupa parerea mea este un studiu onomasiologic cum se cade. Va felicit. Voi avea mare nevoie de cartea d-voastra in lunile urmatoare, fiindca pregatesc acum un studiu despre elementele lexicale in prima faza a limbii stra-romane’’. Aprecieri elogioase primeste din partea profesorului Semcinski din Kiev, de la prof. Alf. Lombard de la Institutul de studii romanice al Universitatii din Lund-Suedia, de la Jean Perrot, prof. la Universitatea din Paris si multi altii.

       Despre viata si opera lui Vasile Scurtu, au scris dupa trecerea lui in nefiinta(1968 ), multi carturari nasaudeni. Cel mai amplu studiu i-l acorda fostul sau coleg si bun prieten, Octavian Ruleanu, prof.univ.dr.doc. Gavril Istrate ,vestitul carturar, Teodor Tanco, iar Mircea Darosi ii dedica studiul monografic "Pe urmele lui Vasile Scurtu’’. El este si va ramane o personalitate care isi merita cu prisosinta locul in galeria oamenilor de cultura nasaudeni si din intreaga tara.

Mircea Darosi