Dupa ce a urmat Scoala Regala Superioara de Honvezi din Sopron (Ödenburg, in nord - vestul Ungariei, langa granita cu Austria) si Academia Militara din Budapesta, Rebreanu a fost repartizat ca sublocotenent in armata austro-ungara, la regimentul al doilea de honvezi regali din Gyula, de unde va demisiona in anul 1908.

In anul 1909, cu ajutorul lui Emil Garleanu, Victor Eftimiu si alti scriitori, va reusi sa treaca granita in Romania, fiind considerat in continuare… dezertor (ceea ce-l va impiedica pe scriitor sa participe la inmormantarea tatalui sau, Vasile Rebreanu, in anul 1914).

In 1918, Liviu Rebreanu este arestat de autoritatile de ocupatie deoarece, in calitate de ofiter de honvezi, nu s-a prezentat la mobilizarea facuta de armata austro-ungara.  De altfel, el mai fusese intemnitat pentru sase luni, in 1910, la Vacaresti si la Gyula.

Reuseste sa fuga de sub escorta si se adaposteste pe unde apuca. O vreme va sta intr-o camera din Muzeul Kalinderu, ajutat de pictorul Jean Steriadi, directorul acestuia. In 27 iulie 1918, fuge cu o caruta la Ploiesti, apoi cu trenul ajunge la Focsani. Reuseste sa treaca dincolo, indeplinind rolul ordonantei unui ofiter.

In august se afla deja la Iasi. Daca in Bucuresti era acuzat de "spionita" de catre ocupanti, nici la Iasi nu a scapat de aceasta etichetare. Numai ca aici era acuzat de colaborationism cu fortele de ocupatie deoarece ramasese in Bucuresti si lucrase la revista "Lumina".

In timpul cat a stat la Iasi, Rebreanu a inceput mai multe proiecte literare, cel de care isi va aduce, cu drag, aminte peste ani va fi romanul  "Adam si Eva". In geneza acestuia, scriitorul afirma: "Pe strada Lapusneanu, pe o rapaiala de ploaie, am intalnit o femeie cu umbrela. Din departare m-au uimit ochii ei verzi, mari, parca speriati, care ma priveau cu o mirare ce simteam ca trebuie sa fie si in ochii mei. Femeia mi se parea cunoscuta, desi imi dadeam perfect seama ca n-am mai vazut-o niciodata. Din toata infatisarea ei intelegeam ca si ea avea aceeasi impresie. Am trecut privindu-ne cu bucurie si curiozitate, ca si cand ne-am fi revazut dupa vreme indelungata. Nu ne-am oprit insa desi am dorit amandoi. Umbrela ii alunecase intr-o parte. Din figura ei totusi n-am retinut decat ochii si mai mult privirea. Dupa ce am trecut cativa pasi, mi-a parut rau ca nu m-am oprit si am intors capul. Facuse si ea aceeasi miscare, indemnata desigur de acelasi imbold. Pe urma a disparut pentru totdeauna..." 

Venirea familiei la Iasi i-a mai alungat singuratatea.  Pana la plecarea la Bucuresti, in noiembrie 1918, Rebreanu a lucrat intens.

Casa in care a stat marele romancier va fi distrusa de un bombardament in luna august 1944. La cateva zile (1 septembrie), autorul romanului "Adam si Eva" se va stinge si el, ducand in lumea umbrelor imaginea femeii cu umbrela de pe strada Lapusneanu.

Radu Baes

Pe strada Lapusneanu, pe o rapaiala de ploaie, am intalnit o femeie cu umbrela. Din departare m-au uimit ochii ei verzi, mari, parca speriati, care ma priveau cu o mirare ce simteam ca trebuie sa fie si in ochii mei. Femeia mi se parea cunoscuta, desi imi dadeam perfect seama ca n-am mai vazut-o niciodata. Din toata infatisarea ei intelegeam ca si ea avea aceeasi impresie. Am trecut privindu-ne cu bucurie si curiozitate, ca si cand ne-am fi revazut dupa vreme indelungata. Nu ne-am oprit insa desi am dorit amandoi. Umbrela ii alunecase intr-o parte. Din figura ei totusi n-am retinut decat ochii si mai mult privirea. Dupa ce am trecut cativa pasi, mi-a parut rau ca nu m-am oprit si am intors capul. Facuse si ea aceeasi miscare, indemnata desigur de acelasi imbold. Pe urma a disparut pentru totdeauna..." (Liviu Rebreanu)