
De m-ar calauzi mana ta,
n-as mai fi legat
de ancora asta
ca pe un copil nenascut.
Timizi poetii
si in lumea asta
sunt pesti haituiti
ce din apa fixeaza undita..
o, de m-ar calauzi mana ta
mi-as lasa amprentele astea pe nisip
ca sa nu prezint imediat urme
si m-as lasa sa ma duc
unde orzul topeste aurul lui
intr-o aparenta inefabila
care amesteca un cuib la cerul lui
si leaga iedera de zid
fiindca trupul tau n-are glas
si glasul ala n-are sunet
pentru o inima ce nu poate rezista
la forta unei iubiri fara sfarsit.
O, de m-ar calauzi mana ta
si eu as simti-o..
Lancora
Se la tua mano mi guidasse,
non sarei più legato
a quest àncora
come bimbo mai nato.
Timidi i poeti
e in questo mondo
son pesci braccati
che dall acqua fissano la lenza..
oh, se la tua mano mi guidasse
lascerei queste mie impronte sulla sabbia
sì da non recarne subito traccia
e mi lascerei portare
dove l orzo fonde il suo oro
nella parvenza ineffabile
che mescola un nido al suo cielo
e lega l edera al muro
perché il tuo corpo non ha voce
e quella voce non ha suono
per un cuore che non regge
la forza di un amore senza fine.
Se solo la tua mano mi guidasse
ed io la sentissi..
Luna nuova
Manto che rivesti la pianura,
ricamo d infinite notti a sognare,
una laguna, spirto di ninfe,
quale arcano mistero disseti..
Non hai parole, solo versi,
strumento di vita,
grano di sabbia fine
che urla al vento la sua presenza.
Sposa dell incanto, candida,
ora al cielo
ti lasci nuda,
sola a pensare.
La tua purezza
monda il mio sentire
e m eclisso,
un’alba senz accenti
che cerca il suo cammino.
Luna noua
Mantie ce imbraci campia,
broderie a infinitelor nopti unde am visat,
o laguna, duhul nimfelor,
la ce mister tainic ii potolesti setea..
N-ai cuvinte, numai versuri,
instrument de viata,
fir marunt de nisip
care urla catre vant prezenta lui.
Mireasa a incantarii, candida,
acum pe cer
te lasi goala,
singura cu gandurile tale.
Puritatea ta
curata simturile mele
si ma eclipsez,
un rasarit fara accente
care cauta drumul lui.
Espansione (la porta di Varanasi)
Quiete sulle rive del sacro fiume,
una ferita invoca
l alba
tra le nebbie della coscienza;
è così filmica
la prima ora dell infanzia,
eterea zattera,
velata conoscenza,
un poeta mancato
direbbe "un nuovo sforzo",
mai verrà premiato.
L incenso brucia,
polvere di sandalo,
l acqua è un mantra
che affoga l ego
e lo spegne
come carogna su pira di legno-
ci lega un amore inatteso,
liberi d esser malinconici
senza giudizio alcuno,
liberi da materia,
non più il bene e non il male
ove qui sa di rame
persino un sacro fiume.
Expansiune (poarta Varanasiului)
Liniste pe malurile sfantului fluviu,
o rana invoca
zorile
printre negurile constiintei;
atat de filmica este
prima ora a copilariei,
pluta eterica,
cunoastere voalata,
un poet ratat
ar zice "un nou efort",
niciodata nu va fi premiat.
Tamaia arde,
pulbere de santal,
apa e o mantra
care ineaca egoul
si-l stinge
ca hoit pe un rug de lemne-
ne leaga o iubire neasteptata,
liberi de a fi melancolici
fara nici o judecata,
liberi din materie,
nu mai binele nici raul
cand aici miroase a arama
chiar si un fluviu sfant.
La pieve
Pallide e sfumate primavere,
un nido di cicogna
ai bordi della pieve..
E l immoto seguitare,
distanze...tempi,
oh, che cavalcare!
Maglie di vinti
su spalle da vincitori,
quota di sapere
che ancor lontano
non ci spinge..
Sei ciò che sei
e non ho freni, no,
non so di rimedi ulteriori
al tuo volere
ma per un istante
da quest abito malconcio
possa io sentire
la pavida brezza
d un luglio macchiato
sui lidi salmastri
del vecchio Ticino.
Pieva
Palide si nuantate primaveri,
un cuib de barza
pe marginea pievei...
E nemiscata desfasurare,
distante...timpuri,
o, ce cavalcada!
Tricouri ale invinsilor
pe umerii invingatorilor,
cota a stiintei
ce inca departe
nu ne impinge..
Esti ceea ce esti
si n-am frane, nu,
nu stiu despre remedii ulterioare
la vointa ta
dar pentru un moment
de pe haina aceasta zdrentuita
sa pot eu simti
briza sfioasa
a unui iulie patat
pe malurile salmastre
ale vechiului Ticino.
0 comentarii | 42 vizualizări | 24 octombrie 2016 |