
Constient de puterea impactului pe care versul sau il poate avea asupra cititorului sau ascultatorului, Octavian Goga a ars ca o flacara vie pe altarul ideii nationale, punandu-si in valoare creatia sa literara. El este unul dintre cei mai activi protagonisti ai Marii Uniri. Nicolae Iorga il numeste "suflet de luptator, herald al visului nostru milenar’’.
Despre contributia lui la infaptuirea unitatii nationale a tuturor romanilor, vorbeste presa acelei vremi in care publica numeroase articole si poezii, facandu-se purtatorul de steag in batalia pentru realizarea acestui vis, asa cum spun si versurile sale: "Avem un vis neimplinit,/ Copil al suferintii./ De dragul lui au raposat/ Si mosii si parintii’’ (Noi)
Inca din anii studentiei pe care ii petrece in capitala, Goga este calauzit de ideea ca "soarele romanilor de la Bucuresti rasare’’, devenind exponentul revoltei transilvanenilor. Acum publica volumul intitulat "Poezii’’(1905), volum care se dovedeste a fi expresia luptei de eliberare a romanilor din Transilvania. In anul 1914, numele lui este asezat la loc de cinste intre membrii "Ligii pentru unitatea politica a tuturor romanilor’’. Alaturi de N. Filipescu, Take Ionescu, N. Iorga, Vasile Lucaciu, Goga ia parte activa la mobilizarea generala a maselor in lupta pentru realizarea unitatii nationale. Versurile sale sunt adevarate ordine de chemare: "Veniti romani. Porniti-va spre munte, / V-arata drumul mortii din morminte / Sa nu uitati a veacurilor carte,/ Veniti, veniti ! Caci adevar zic voua / Ori va mutati hotarul mai departe,/ Ori veti muri cu trupul frant in doua !’’(Latinitatea din transee )
Odata cu izbucnirea primului razboi mondial, Goga devine un arc voltaic care scapara, arde, scrie si vorbeste enorm’’, spune I. Clopotel. Acum ii apare volumul "Strigate in pustiu’’, sinteza unor patetice apeluri pentru eliberarea nationala a romanilor subjugati, in care critica vremii vedea " cele mai frumoase pagini de inflacarare nationala ce s-au scris in romaneste’’. Cuvintele lui se infigeau adanc in sufletul cititorului : "N-o sa fie atata incapere in sufletul d-voastra, cata durere va aduc eu din Ardeal’’ sau "Viitorul Ardealului e in ranita soldatilor romani’’.
In timpul neutralitatii, Goga s-a zbatut ca nimeni altul pentru crearea unui curent de opinie, publicand poezii brodate pe marea idee a vremii, de unire a tuturor romanilor intr-un singur stat. Sunt creatii de inalta vibratie pe care le aduna in volumul "Cantece fara tara’’ (1916 ). Semnificative pentru aceasta perioada sunt poeziile :" Pajurei cu doua capete’’, "Tara mea de suflet’’, "Latinitatea striga din transeee’’, "Poveste’’si altele. Poezia lui Goga a produs un entuziasm zguduitor in randul maselor, afirmandu-se ca poet, dar si ca luptator pentru cauza care o servea. "Sol al dragostei si-al urii’’, " vestitor de biruinta’’, Goga acuza, intr-o sacra manie" spurcata prada’’ : "Ca un blestem de cununie/ Ne sta pierzarea ta-n pervaz / Si ghiara ta de veci ne scrie / Rusinea vietii din obraz ;/ Caci n-are iadul vreun balaur / Mai rau si mai infometat,/Sa ceara sange- atat si aur,/ Cat bietul meu pamant a dat’’ (Pajurei cu doua capete ).
In perioada pribegiei sale la Paris a reusit sa faca legaturi pretioase cu unele puteri europene, indeosebi cu Franta, care s-a dovedit de mare ajutor in momentele hotaratoare de mai tarziu. Intors acasa, alaturi de intelectualii ardeleni refugiati, Goga, desi nu-si satisfacuse serviciul militar, intra voluntar in armata romana, cu gandul sa-si faca datoria fata de patrie. Ajunge pe frontul de la Turtucaia, desi ar fi dorit sa fie trimis pe cel dinspre Ardeal. Cand frontul se muta in Moldova este chemat de generalul Presan, care il trimite la biroul de propaganda, in ideea ca in aceste momente, scrisul sau este mai de folos tarii, : … "Cateva pagini scrise de dumneata echivaleaza cel putin cu doua divizii. Nu sunt dispus sa distrug doua divizii ca sa-ti fiu dumitale pe plac. Deci, veti ramane la dispozitia noastra. Daca nu de voie va fi de nevoie’’. Plecat de pe front, conduce publicatia "Romania’’ de la Iasi, organ al Apararii nationale, unde scrie 46 de articole si multe poezii in care sunt oglindite confruntarile de pe campul de lupta si framantarile intregului neam.
Cu cateva luni inainte de 1 Decembrie 1918, Goga pleaca in Franta, incredintandu-i-se o serie de misiuni diplomatice in vederea determinarii marilor puteri de a recunoaste desarvasirea unitatii statale romanesti. Actul de faurire a Romaniei Mari devine realitate. Intr-o scrisoare isi marturiseste regretul de-a nu putea participa la istorica Adunare de la Alba Iulia : "Regret din tot sufletul ca nu mi-a fost dat sa vad aceste valuri de oameni si sa ma patrund si eu de bucuria cea curata care mi-ar fi rasplatit indeajuns tot zbuciumul de o viata intreaga pentru triumful unei idei’’. Apoi, in versuri inegalabile exclama cu entuziasm si mare bucurie : "Te-am daramat, hotar de-odinioara, / Brau impletit din lacrimi si din sange, / Veriga ta de foc nu ne mai strange / Si lantul tau a incetat sa doara’’.
Mircea Darosi.
0 comentarii | 63 vizualizări | 29 noiembrie 2016 |