Adevarul umbla cu capul spart.          -          Adevarul invinge orice.          -          Cine spune adevarul nu poate sa multumeasca pe toata lumea.
Cultura-Arta Vineri 07 Februarie 2025 - 14587
POETUL TIMPULUI.

Inainte de a fi un jurnalist de exceptie, Menut Maximinian este un poet modern, un iubitor al esentelor lirice. Poezia sa contine puternice reflectii existentiale in care proportia sentimentala se afla in echilibru cu cea contemplativa. Volumul de poezii intitulat metaforic "Trenul vietii’’, este o editie bilingva, romana-albaneza, rod al maturitatii sale creatoare, energice si  entuziaste, animata de o considerabila candoare.

        Menut Maximinian este un talent cultivat, un poet cu o reala vocatie pentru acest gen de literatura, un calator in lumea versului liber, incarcat de sensuri si conotatii launtrice prin care emana sensibilitate si emotie inconfundabila. Exercitiul sau spiritual se afla intr-o continua cautare a tonului poetic, al exprimarii ingrijite, al unei gandiri mature si echilibrate : " Cautarile / Au trecut gardul./ Peste stanci/ E viata albastra/ Daca mergi / Dincolo de carari,/ Intalnesti oameni./ Daca vrei,/ Dincolo de viata/ Iti gasesti calea’’ (Dincolo ). Intalnim in acest volum versuri care ilustreaza o rasturnare a lucrurilor firesti, incercare stilistica mai putin intalnita  : "Pasarile isi cauta cuibul/ In pamantul mama./ Ramurile copacilor cresc in jos,/ Radacinile prind viata spre cer’’. (Radacini din cer)

            Povestea unui bibelou ramas stingher pe raftul bibliotecii, devine pentru poet un motiv de mare sensibilitate : "Printre carti e casa ei/ De 20 de ani sta pe aceeasi polita./Cand se plictiseste ii trage cu ochiul lui Eminescu/ Sau lui Cosbuc/ Sau la altii din Biblioteca pentru toti’’ (Balerina bibelou). Tema rurala este oglindita in poezia" Satul din ilustrata’’ : "Faceti loc/ In randul din fata !/ Vin batranii mei,/ Simpli si tacuti./ Chipul lor e brazdat de sunetul anilor./ Hainele lor sunt din fan si mere./ Ochii lor au intrat in nesfarsire/ Ii asetpt ca pe sfinti./ Sunt calea spre amintiri’’. Poemul are valoarea unui indemn, a unei porunci prin care,  intaietatea pretuirii revine celor invesniciti in aceasta lume. Sunt versuri simple, izvorate din puritatea cuvintelor si incarcatura lor emotionala.     Menut este un poet fascinat de idei indraznete, pe care le pune in tiparul sau sufletesc. Drumul lui e in timp, nu atat in spatiul real, cat in spatiul imaginar  :"Stau pe o creanga de Cer/ Cu mana pe stele/ Cu alta pe inima./ Sfasiat in doua/ Trupul da ultima lumina’’ (Revedere )

         Majoritatea creatiilor sale sunt scurte,  construite pe fundalul unor imagini deosebit de sugestive. Fiecare poem este un cerc inchis si toate intre ele comunica prin acelasi spirit, care le strabate. Poetul ne introduce intr-un mediu propriu, de unde provine si originalitatea sa  : " Pe dealul cu flori/ Soarele a obosit sa urce./ Doar picioarele caprioarelor/ Strabat poteca./ Din pragul padurii/ Izvorul coboara,/ Despartind taramuri’’ (Dealul cu dor ). Sunt evidente aici, dar si  in alte creatii, figurile de stil, in special metaforele, care dau culoare si frumusete versurilor sale.

     In diversitatea tematica a poeziei lui Menut, un loc aparte il ocupa iubirea, sincera, calda si fara rasfat. El canta fiinta draga si bucuriile simple ale vietii : " Ne-am intalnit pe puntea lacului./ Mi-ai dat apa si un strut de cirese/...Ne-am intalnit in sarut./ Mana ta era prelungirea mainii mele.../ sau : "Pe o aripa e speranta/ Pe alta e iubirea/ La mijloc de trup o inima/ Care bate pentru El’’ (Sufletul pasare ). Pe un alt palier se afla ideea credintei, ca un pilon al dainuirii existentiale: " Am plans /La stalpul in forma de Cruce/ Pana sarmele i-au ruginit’’(Ruga)..." Am luat o palma de lumina./ Am sadit-o/ Si lumea a privit-o cum creste./Apoi am luat si intuneric/ L-am pus in pamant,/ Dar mi-a inghitit lumina./ Am udat lumina cu apa din Cer...’’ (Vremea pacatului )

      Menut Maximinian este un poet al timpului sau, mistuit de intrebari si nelinisti : " A nins pana la usa sufletului./Am incercat sa dau nametii deoparte,/ Pentru ca inima sa fie la adapost’’.Ideea o regasim si in poeziile "Timp’’, " Vreau clipele noastre’’, Ceasul’’, "Oglinda apei’’ si altele. Intreaga sa  creatie poetica este strabatuta de un suflu modern, original, care se simte, nu numai prin continut, ci si prin autenticitatea limbajului folosit.

     Prin sanatatea mesajului sau optimist, cald si vibrant, Menut Maximinian, reprezentantul generatiei in blugi este poetul care arde ca o flacara vie pe altarul cuvantului scris.

 

Mircea Darosi.

 

 

 

 

0 comentarii56 vizualizări08 februarie 2017




rss 2.0
rss 2.0