Adevarul umbla cu capul spart.          -          Adevarul invinge orice.          -          Cine spune adevarul nu poate sa multumeasca pe toata lumea.
Cultura-Arta Sambata 02 Martie 2024 - 14587
VOCEA LIRICA A POETULUI GHEORGHE MIZGAN.

Ingenioasa  si insolita, lirica lui Gheorghe Mizgan isi are originea in compozitia ei inedita, in filozofia pigmentata cu notiuni imprumutate din mai toate domeniile stiintei, carora le da valori stilistice rar intalnite. Doar Ion Barbu a mai recurs la asemenea navaliri in creatia sa. Cele 65 de poeme cuprinse in volumul intitulat "Piramida tacerii’’ sunt  rezultatul unei meditatii asupra frumosului natural, sunt reflectii existentiale, sunt evocari arhitecturale ale mesajului estetic. Chiar si titlul volumului este o metafora care ne aminteste de vestitele constructii ale Egiptului antic. In conceptia poetului, piramida are drept scop  descoperirea misterului lumii noastre, pe care nu-l intelegem indeajuns si nu-i folosim intreaga putere. Atributul care insoteste titlul sugereaza tacerea din noi, cuprinde sfera marilor intrebari ramase inca neexplorate : " Inlantuit intre mister si taina/ M-ascund in nerostitele cuvinte/ In cimitirul gandului din minte,/ Infasurat, captiv in alba haina’’ (Piramida tacerii). Nu sunt putine acele poeme in care cuvantul "tacere’’justifica titlul creatiei sale: "tacerea e alba’’ , " se mistuie-n tacere’’, "amagirii taciturne’’",tac’’ etc.

        Folosirea, aproape obsesiva a  unui vocabular incarcat cu neologisme proprii stiintelor exacte : matematica, fizica, chimie, astronomie, medicina si chiar din domeniul militar, nu dauneaza cu nimic expresivitatii mesajului, ci dimpotriva, ii dau valoare si frumusete artistica  : "miscare circulara’’" unde spatiale’’, "tsunami’’, "tornade’’ "batai adiacente’’, "zapada vine-n camicaze’’, "parbrizul digital’’, "ploaie de acizi’’, "motorul in cilindru’’, "cartuse de cuvinte’’, "prizoniera-n cazemata’’, "dinamita’’, "tun’’, "arsenal’’ si multe altele. Spiritul sau enciclopedic, ii ofera posibilitatea sa puna in tiparul artei poetice trecerea inexorabila a timpului, sa explice metaforic legea atractiei universale : " In drum, pe rand cadem din geana vietii,/ Secundele se odihnesc in ani,/ Pe scara care urca doar poetii,/ Lumina-i ca polenul din castani’’ (Dilema gravitatiei). Aceeasi idee o intalnim si in poeziile : "Dansul petalelor’’, "Dinamism hibernal’’, "In ochiul gandului’’.

           In lirica lui Gheorghe Mizgan intalnim patru elemente ale stilului clasic : emotia, care este inima poeziei, mesajul, sau ratiunea acesteia, stilistica, considerata trupul creatiei si prozodia, adica, haina poeziei. Si toate impreuna dau farmec si stralucire versurilor sale. Volumul "Piramida tacerii’’cuprinde teme  de un larg interes, intre care, relatia poet-poezie, dimensiunea cosmica si iubirea ocupa un loc central. Poetul reuseste sa comunice perfect cu starile sufletesti pe care le zugraveste, conferindu-le individualitate intr-un registru in care predomina atitudinea sa contemplativa  in fata vietii. Arhitectura imaginii poetice apare ca o aura de intelepciune si de intelegere superioara a lumii. Poeziile lui Gheorghe Mizgan se caracterizeaza printr-o tehnica picturala specifica, folosind tonuri si culori din cele mai nuantate. Nu trebuie insa uitat ca, autorul este si un iscusit manuitor al penelului. Intre figurile de stil care predomina in creatiile sale se afla metafora, dar si comparatia: "geana noptii’, "muchii de cuvant’’, "brazda suferintei’’, " coaja de-ntuneric’’, "lumina-i ca polenul din castani’’. Peisajul si portretul sunt alte doua virtuti ale poeziei lui Gheorghe Mizgan in care isi pune tot mestesugul artistic, explorand spatii si anotimpuri : " Din haosul imens de nepatruns/ O licarire alba-ncet mijeste./Prin coaja de-ntuneric indeajuns/ S-atinga coarda gandului ce creste’’., sau " Distinsa Doamna, cu umerii goi/ Ai paru-n valuri imitand cascade// Ochi negri, migdalati, ca de strigoi/ Adapostiti in umbre de cascade’’  (Distinsa Doamna). Din paleta formelor fixe ale liricii, el prefera sonetul pe care-l cultiva cu mare grija si acuratete. Limbajul porneste din zona tranzitivului si trece spre reflexivitate. El  ii aduce o innoire  printr-o modalitate  mai putin incercata pana acum in poezie : derivarea sau familia de cuvinte. Dealtfel, Gheorghe Mizgan acorda o mare atentie cuvantului pe care il pune in retorta sa poetica : " Cuvintele imi joaca in hora printre dinti/ Din ganduri ucigase se scurge in urechi/ Tumultul freneziei, haotic implorand... (Pasi in noapte)

     Vocea poetului se decanteaza intr-un lirism fin, inteligent si sensibil, cu rezonante launtrice, vibrand in inima cititorului ca intr-un univers al bucuriei.


Mircea Darosi.

0 comentarii2989 vizualizări01 iunie 2017




rss 2.0
rss 2.0