Volumul de versuri "In dulce grai’’ al invatatoarei Zamfira  Toderici, originara de pe plaiurile nasaudene, este o confesiune lirica, in care fiorul artistic vibreaza pe coardele sensibile ale sufletului. Sunt versuri simple, de factura clasica, cu rezonante traditionale, prin care poeta isi dezvaluie disponibilitatea actului sau de creatie.  Tematica poeziei sale cuprinde o idee de baza, aceea a reflectiilor existentiale. Elementele care o configureaza sunt viata, natura, iubirea, dragostea de oameni si de Dumnezeu.

         Versurile care ne introduc  in acest volum se afla sub semnul interogatiei retorice: "Ai auzit vreodata/ Cum firul ierbii canta? /Si dezmierdat in soare/ Cum dulce grai cuvanta ?’’ (In dulce grai). Cel putin doua motive poetice ii insotesc creatia lirica : motivul dorului si cel al luminii, ca mod de exprimare a mesajelor sale launtrice  : "De-acelasi dor ma-ntorc acum/ Pe-aceeasi ulicioara/ Pe-acel meleag cu flori pe ram,/Aceeasi mica gara’’(De-acelasi dor)

        .Afectiunea fata  de parinti si-o exprima cu o  inflacarata mandrie in poeziile : "Despre mama’’si "Tatucul meu’’. "Tatucul meu era un sfant/ Un om de pace si cuvant,/ Si de umbla chiar si descult/ Era mai domn decat cei culti’’.

         Peisajul uman este extins si in lumea profesiunii sale de om al catedrei, de la inaltimea careia  dialogheaza in gand, cu fostii sai elevi : "Ce-ai mai facut ?, Cum ai venit  ?’’/ Cat ai mai scris ? , Cat ai mai citit ?/Tu unde-ai fost si ce-ai vazut ?/ Ce altceva s-a petrecut?’’ (Colegii). De aceeasi nuanta educativa sunt si poeziile : "La scoala’’, "Elevei mele’’, "O mogaldeata’’, "Catalin’’, "Vacanta mare’’, "In livada la bunici’’ si altele, prin care, dragostea fata de copii a fost si  a ramas o aleasa trasatura profesionala.   

          Motivul luminii este prezent prin folosirea unor termeni  cosmogonici, precum soare, luna, stele, cer, etc, ca elemente de referinta pentru existenta noastra pe pamant : "Cu ochii pirotiti de soare,/ Vrei sa cuprinzi intreaga fire/ Si nu te saturi ...din privire/ Sa contemplezi pana la stele,/ Sa-ti faci din ele diademe/ Sa te simti tanar, neinfrant,/ Stapan pe cer si pe pamant’’ (Reverie). Zamfira Toderici se afla intr-o permanenta neliniste si cautare a sensurilor vietii, iar timpului ii da valori supreme : eternitate, infinit, clipa sau vecie : "Visez la eternitate/ Uitand cu totul de nevoi ....’’

         Natura este foarte aproape de sufletul ei si o surprinde in diferite ipostaze, realizand minunate pasteluri  in care, primavara, toamna si iarna au o semnificatie umana aparte:  "Primavara s-a ivit/ Sugubeata si-nfoiata, /Dintr-o data au plesnit/ Mugurasi galbui de vata’’ ;  "A venit deodata/ De vant atarnata/ Toamna cea zaluda/ Pe picioare uda’’. In stil bacovian este scrisa poezia "Ploua’’in care starea sufleteasca a poetei se afla intr-o stransa comuniune cu natura : "E tanara frunza/ La inceput de april/ Si rara e umbra/ Si codru-i pustiu/ Si ploua intruna/ In sufletul meu,/ Caci dusa e lumea/Si singura-s eu’’.

        Iubirea este sentimentul suprem al creatiei sale, care ne aminteste de stilul eminescian: "Cand luna prin nouri vegheaza/ Si pala lumina-si arunca/ Feeria se-ntinde mai treaza,/ Te vad asteptand la uluca./ Amorul ce naste durerea/ Pe chipul tau il ascunzi :/ Cu lacrimi amesteci placerea/ Si genele-ti lungi le inchizi’’ ( Si luna vegheaza...) Expresive si pline de sensibilitate sunt si poeziile religioase, pornite din dragostea pentru Dumnezeu, caruia ii adreseaza sincere rugaminti : " Doamne, te rugam si noi/ Da-ne clipa inapoi, /Timpul sa-l statornicesti,/ Ofilirea s-o opresti’’.

       Poezia Zamfirei Toderici este incarcata de ganduri frumoase si sentimente nobile, prin care transmite cititorului emotia unui autentic mesaj artistic.

Mircea Darosi.