
Alaturi de Lucian Blaga si Tudor Arghezi, Aron Cotrus este un deschizator de drum in lirica moderna. Poeziile sale vorbesc despre contorsionatul secol al XX-lea, la ale carui drame a participat inca de tanar, ca voluntar in primul razboi mondial, ca prizonier in Italia, ca luptator anticomunist si ca exilat pentru marea sa dragoste de tara. Si toate acestea le-a asezat pe soclul operei sale ce cuprinde peste 20 de volume, publicate in perioada 1911-1940. Timp de aproape 40 de ani, poezia sa a incetat sa mai apara, pana in 1978, cand nepotul sau, Ovidiu Cotrus scoate la lumina tiparului o antologie, prefatata de Ion Dodu Balan.
Versurile Lui Aron Cotrus izvorasc din sufletul poporului si oglindesc conceptia sa despre istorie si viata, purtand girul originalitatii si al caracterului profund social si national. Vocea sa lirica de-o mare vigurozitate umanista si militanta, pastreaza legatura sa cu pamantul strabun : "Stramosesc pamant/ aici m-am nascut, aici vreau sa lupt/ neintrerupt/ si cu neinfrant/ avant/ sa-ti cant...’’ Este cel mai veritabil imn inchinat pamantului stramosesc.
Volumul intitulat metaforic "Sarbatoarea mortii’’ (1915) este oglinda realitatilor din primul razboi mondial la care a participat in mod direct, ca voluntar prin transeele mortii si ca martor al imenselor tragedii de pe campul de lupta. Aceste versuri ne amintesc de baladele si cantecele noastre haiducesti, ori cele de vitejie : " iobagi viteji, voinici de fier, eroi,/ In santuri, prin zapezi ori prin noroi,/Pe ger si ploi,/In marsuri, la atacuri zdrobitoare,/Mi-e sufletul cu voi... (In tara mortii). Intr-un mod colturos si crud se exprima in poezia" Izbanzi ce vestesc’’: "In versu-mi colturos si crud/Izbanzi iti vestesc, nu prapad,/patrie cu milioane de ranite,/patrie cu vii, nevazute granite/ de milioane de urechi ce aud,/ de milioane de ochi ce vad/ de milioane de minti ce gandesc/ din rabdare si avant stramosesc...’’
Poeziile lui Aron Cotrus au un ton grav, adeseori amenintator ori trist, ca o prelungire a mahnirilor taranului roman sortit sa munceasca din greu si sa ramana de-a pururi sarac : "Io,/ Patru Opinca/ce-ntr-atatea mosii n-am doar o sirinca,/ infrunt strambele legi si napasta/ si-n razmeria ce-n mine creste,/ sudui vartos, mocaneste,/si scuip pe toata randuiala asta...’’ Critica literara il considera un scriitor mesianic, asemeni lui Octavian Goga : " Io, Aron Cotrus,/om cu pofte mari,/ mai calc mocaneste prin munti legendari/ si sfarm in masele al vremii calus’’. Dialogul sau cu istoria este realizat prin volumul "Horia’’in care portretul acestui personaj istoric primeste o aura mitica, de erou legendar si simbol al neamului romanesc. Sunt 25 de poeme, relativ scurte, dar foarte sugestive si incarcate de un profund sentiment revolutionar.Unul dintre aceste poeme a aparut dupa revolutia din decembrie in manualele alternative de clasa a VII-a, pentru a fi studiat de catre elevi, sa fie recitat la serbari si sezatori literare : "De jos/ te-ai ridicat, pietros, viforos/pentru moti/ pentru cei saraci si goi, pentru toti.../si-ai despicat in doua istoria/ taran de cremene/cum n-a fost altul sa-ti semene,/ Horia !/ te-i desprins aspru din gloata,/ cu obraji supti,/ cu ochi crunti,/ sa lupti,/ sa infrunti/ din salbatici-ti munti :/ ostile craiului, temnita, roata...’’
Sentimentul de dragoste fata de pamantul Transilvaniei este exprimat si de data aceasta in versuri abrupte, dar expresive : "Ai nostri sunt acesti munti/ pietrosi, manosi, carunti,/ caci noi ne-am catarat pe ei spre cer,/ noi le-am deschis adancurile de aur si fier’’ (Ai nostri sunt acesti munti). Ca si Octavian Goga ce anunta prin versurile sale implinirea visului de veacuri al poporului nostru, la fel o face si Aron Cotrus, care este prins in valtoarea evenimentului de la 1918, militand pentru o Romanie Mare si descatusata : "Io Aron Cotrus,/ ruman de peste munti,/ din stirpea iobagilor trudnici si crunti,/ cari nu se poticnesc pe nici un urcus,/ furtunatec m-am nascut sa vestesc,/ in grai romanesc,/ cu aspre cuvinte, strabune si sfinte,/ zboruri inalte spre- ametitoare tinte./ Istoria, moartea de-a curmezis mi s-au pus/ si nu m-au rapus, si nu m-au rapus’’ (Drumuri in furtuna ).
Spiritul de revolta si neliniste fata de nedreptatile sociale este puternic reliefat prin volumele de poezii : " Neguri albe (1920 ) In robia lor (1926 ), Strigat pentru departari (1927 ), Cuvinte catre taran (1928 ) Maine (1928 ), Printre oameni in mers (1935), Peste prapastii potrivnice (1938 ) si Rapsodie valaha (1940). Poetul a fost distins cu Premiul Societatii Scriitorilor Romani in 1926 si 1940. In perioada interbelica a ocupat importante functii in presa romana si de peste hotare. Din anul 1928 lucreaza ca atasat de presa la Roma si Varsovia, iar in timpul celui de-al doilea razboi secretar de presa la Madrid si Lisabona. Dupa razboi se refugiaza in Spania, iar in 1957 se stabileste in SUA, unde se stinge din viata, in varsta de 70 de ani, la 1 noiembrie 1961, lasand in urma lui o opera literara valoroasa in care si-a pus toata dragostea lui fata de tara si poporul sau.
Mircea Darosi.
![]() | ![]() |
0 comentarii | 56 vizualizări | 30 octombrie 2017 |