
Pe harta geografiei literare a operei lui Liviu Rebreanu sunt insirate mai multe localitati din stravechiul Tinut nasaudean. Trei dintre acestea formeaza triunghiul spiritualitatii rebreniene: Tarlisua, locul nasterii scriitorului, Maieru- cuibul visurilor si Prislop - satul lui Ion din romanul cu acelasi nume. Despre Tarlisua ii aminteste doar tatal sau, Vasile Rebreanu, care ii spune ca, la nasterea lui, in noaptea de 27 noiembrie "ploua cu stele, asa cum ploua cu apa’’, iar intr-un interviu din anul 1932, scriitorul marturiseste : "N-am vazut satul in care m-am nascut… In Tarlisua am prins a ganguri primele silabe, dar numai atat, pentru ca, la foarte scurta vreme, familia s-a mutat la Maieru’’. De aceasta localitate "se leaga toata copilaria mea si toate amintirile asupra primului contact cu lumea exterioara. Eram de vreo doi ani si jumatate cand ne-am mutat la Maieru’’.
Pe aceasta tema este construit studiul lui Iacob Naros, intitulat "Liviu Rebreanu si Cuibul visurilor’’, aparut in Editura Scoala Ardeleana, Cluj-Napoca, 2016. Este o admirabila lucrare istorico-literara ce pune in valoare legaturile de suflet ale scriitorului cu satul Maieru, legaturi pe care autorul ni le dezvaluie prin intermediul paginilor de jurnal, a incursiunilor sale inmonumentala opera rebreniana si a marturiilor de suflet a celor care l-au cunoscut, ori l-au studiat pe intemeietorul romanului romanesc modern. Iacob Naros, filolog de mare tinuta si un indragostit de opera rebreniana, porneste la drum cu scopul de-a identifica perioada petrecuta la Maieru, acel univers al copilariei, numit si "Cuibul visurilor’’, despre care Liviu Rebreanu va scrie in stilul lui Creanga : "In Maieru am trait cele mai frumoase si mai fericite clipe ale vietii mele. …nu voi avea niciodata bucuria de viata ce-am simtit-o in comuna mare, bogata, de la poalele Ineului, cel cu zapada eterna’’. La baza acestui demers cu largi rezonante sufletesti se afla monumentala lucrare a lui Niculae Gheran, intitulata "Editie critica’’, de care s-au folosit si alti cercetatori interesati de biografia si opera scriitorului nasaudean. Profesorul maierean, Iacob Naros pune in structura lucrarii sale aproape tot ceea ce a scris Liviu Rebreanu despre Maieru. Si nu sunt putine impresiile despre sat, descrierile emotionante ale cadrului natural, a vietii si intamplarilor din acest colt al vesniciei pe care le-a surprins cu generozitate prin arta cuvantului. Autorul le catalogheaza astfel : sosirea familiei Rebreanu la Maieru, primele impresii, imaginea jocului cu lautarii (pe care il va descrie in romanul "Ion’’), desteptarea sentimentului iubirii (fata padurarului ), placerile slovei tiparite, iesiri in natura Maierului, hora si bataia de la crasma lui Tupcil, despartirea lui Liviu Rebreanu de satul Maieru. In acelasi "Jurnal’’, scriitorul vorbeste despre oamenii din sat, carora le creioneaza adevarate portrete in cuvinte. Oamintire draga lui Liviu este Ileana baroneasa, pe care o caracterizeaza astfel : " O femeie, taranca imbracata in haine nemtesti…Avea niste obraji patati, dar simpatici, talie lata, grosolana, maini subtiri, fine si picioare mari taranesti. Odata trebuie c-a fost o minune de frumoasa…’’ Alte evocari se refera la preotul Vasile Groze, Jarda- invatatorul poet, Armanul, cel cu stirile zilei si multe alte personaje din lumea satului maierean, care i-au ramas adanc imprimate in memorie. "Dintre oamenii acestia am luat toate personajele rustice din literatura mea’’, marturiseste scriitorul Cartea are o structura bine conturata, cuprinzand doua parti. Cea dintai se intituleaza "Rebreanu si Maieru’’ in care sunt sintetizate "Fatete ale "Cuibului visurilor’’ de-a lungul anilor, in diverse interpretari si viziuni’’. Aici sunt puse in ordine citatele cele mai semnificative si este valorificata intr-o maniera de eleganta si respect contributia oamenilor de cultura care au intrat in legatura cu Liviu Rebreanu, ori s-au ocupat de biobliografia acestuia. Sunt ilustrative in acest sens preocuparile sotiei scriitorului, Fany Rebreanu, a fratelui sau Tiberiu Rebreanu, a fiicei sale, Puia Florica Rebreanu, a istoricilor literari Nicolae Gheran, Adrian Dinu Rachieru, si nu in ultimul rand a profesorului Sever Ursa, fondatorul muzeului "Cuibul visurilor’’din Maieru. Marturiile si cercetarile lor vin sa sublinieze rolul important pe care l-a avut Maieru in acumularea unui vast material ce va contura mai tarziu opera sa. Partea a doua se numeste "Rebreniana’’si cuprinde "Eseuri si cronici de intampinare ale exegetilor de dupa 2010’’, capitol in care autorul lucrarii "insista asupra activitatii de traducator a romancierului si pune in dezbatere texte prelucrate de el’’.
Pentru Liviu Rebreanu, Maieru este "locul unde i s-a conservat copilaria’’ este oaza lui de fericire’’, acolo "timpul s-a oprit in loc, s-a condensat’’, este spatiul unde amintirile au devenit o "adevarata religie’’, este "eternul pamant al fagaduintei’’, datator de putere. Scriitoarea Cleopatra Lorintiu il numeste mit, simbol, un limpede loc stiut de toata tara. Din Maieru isi trage seva romanul "Ion’’si tot de acolo sunt luate subiectele din mai multe scrieri : Ileana baroneasa, Ofilire, Vrajmasii, Idila de la tara, Cantecul lebedei, Hora mortii si inegalabila sa lucrare "Cuibul visurilor’’ dedicata in mod special acestei localitati. Pentru scriitor, spune Puia Rebreanu, "Maieru nu a fost numai un cuib al visurilor, ci si "o matca de adanci si curate traditii, cu farmec aparte, cu peisaj natural si moral, catre care se va intoarce ori de cate ori marea lui truda creatoare ii va ingadui’’. Acolo s-a intors de vreo trei ori si a ramas coplesit de amintirile sale.
Scrisa intr-un stil accesibil si atragator, lucrarea lui Iacob Naros are valente sufletesti, emotioneaza prin frumusetea textelor prezentate, prin cursivitatea exprimarii si a discursului istorico-literar pe care si-l pune in valoare cu delicatete, ori de cate ori vorbeste despre Liviu Rebreanu.
Mircea Darosi.
![]() | ![]() |
0 comentarii | 42 vizualizări | 07 noiembrie 2017 |