De Sfintele Sarbatori, in casa Pictorului Verde a fost un mare eveniment,  prilejuit de aniversarea a 70 de ani de viata si 45 ani de casatorie, eveniment proiectat de cei 6 copii si 9 nepoti, care au venit cu drag la casa parinteasca, unde s-au jucat, au ras, au facut ce le place, eliberati de griji. Domnul Nechita, cu sotia Maria, mereu sunt fericiti, primitori si nu asteapta nimic de la nimeni, doar de aprecierile iubitorilor de arta ce-i viziteaza casa, care a devenit o adevarata galerie de arta, casa situata in Celalalt sat, cum ii spun vararenii ulitei din dreapta Somesului. Aici, isi  primeste cu zambet, oaspetii cam de 2-3 ori pe saptamana, oferindu-le din bucatele traditionale ale locului. Inainte sa vorbeasca, asculta, inainte sa picteze, gandeste. Cerceteaza pozele vechi de prin lazile satenilor, inchide ochii si viseaza noi tablouri cu imagini etnografice specifice satului de altadata: moara, piua, biserica din lemn, casa taraneasca, cu toate anexele, ulita satului, aspecte din industria casnica, la cules de canepa, melita, ragela, la tors, teara, cazanul de tuica, la arat, la batoza cat si aspecte din viata urbana, monumente istorice, manastiri si biserici, statiuni, muzee, scoli, litoralul, cazinoul din Constanta, statiunea Sangeorz-Bai, Slanic Moldova, Covasna, parcuri, peisaje, in care domina culoarea verde, de unde si numele de PICTORUL VERDE.

In seara evenimentului, oaspetii l-au gasit la sevalet finalizand tabloul cu al patrusprezecelea pod de lemn acoperit din Tara Nasaudului, pregatind o expozitie pe aceasta tema ingrijorat ca se mai pastreaza doar doua poduri acoperite in Cosbuc si Ilva Mare. Iata o pagina de istorie scrisa cu pensula de catre sarbatoritul zilei, care in zilele insorite de duminica, ia sevaletul in spinare cu pensule de diferite  marimi si o varietate de tuburi cu culori, se deplaseaza in locurile ce-i sunt dragi spre a le imortaliza. Nu intamplator iscusita scriitoare si pictorita, Virginia Branescu a scris cartea minunata "Duminicile pictorului verde", ca omagiu si respect fata de omul caruia i-a fost profesor natura, cu care oamenii se asemana, doar educatia ii deosebeste.

A lasat pensula si a venit la masa surpriza, unde  ce-i dragi i-au pus in maini sampania si tortul cat si un tablou inramat  cu poze de familie. La centru, sarbatoritii NECHITA si MARIA, inconjurati de sase grupuri, adica cei sase copii cu familiile lor, totalizand 22 de persoane ce s-au bucurat in viata de cele mai importante lucruri, adica de lucrurile marunte.

S-au servit de toate, s-au derulat amintirile, s-au spus povesti adevarate, cu glume si peripetii din anii de acasa, s-a cantat si dansat. A fost o seara de basm pe placerea gazdelor carora le place ca intotdeauna sa fie multi la masa.

La multi ani, familiei Bumbu!

 Ioan si Lucretia Mititean