Se intampla adesea sa vorbim si sa scriem cu toata larghetea sufletului despre oamenii de aleasa cultura, abia atunci cand nu mai sunt printre noi. Pe decanul de varsta al filologilor romani, Gavril Istrate  de la Universitatea" Aexandru Ioan Cuza’’ din Iasi l-a binecuvantat Dumnezeu cu un destin cum putini oameni de seama l-au putut avea. 

           La 23 februarie 2014,  ar fi implinit  un secol de viata, dar inainte cu trei saptamani, in seara zilei de 30 ianuarie 2014 s-a indreptat spre odihna cea vesnica. Mereu imi aduc aminte de cuvintele sale pline de cumintenie pe care le rostea in ultima vreme: " Nu-mi pare rau ca am imbatranit, as fi vrut sa raman mereu tanar, ceea ce nu se poate, dar sunt bucuros ca las ceva in urma mea si pot spune ca n-am trait degeaba’’. Si, intr-adevar a lasat o comoara spirituala si i-a ramas imaginea drept model pentru cei care l-au cunoscut si mai ales pentru urmasi. 

          Intr-un pasaj din volumul "Studii si portrete’’, volumul IV, pag. 293, consemneaza un moment care i-a picurat in suflet lacrima unei pareri de rau, ca mersul vietii este uneori  crud pentru oameni: " Am in fata mea o lista impresionant de lunga cu mortii nostri. O iau din cand in cand in mana, o cantaresc si imi pun numeroase intrebari, dintre care unele raman fara raspuns. Cativa dintre mortii mei au fost oameni in varsta, ajunsi, oarecum la sfarsitul drumului, si, prin urmare cu tot regretul pe care il incerci dupa ei, nu-ti provoaca sentimente neobisnuite. Dar cei mai multi s-au prapadit tineri, la o varsta cand puteau aduce servicii dintre cele mai mari invatamantului si culturii romanesti.Si imi vin atunci in minte, intalnirile diferitelor serii de absolventi, prilej de sarbatoare pentru toata lumea, dar urmate, de fiecare data, de momentul" de reculegere’’ pentru cei care n-au putut raspunde la apel. Fosti studenti  ai tai" plecati’’ cu mult prea devreme, te pun in situatia de a asista la inmormantarea propriilor tai copii; urmaresti cortegiul care ar fi fost normal sa-l urmareasca ei  pe al tau’’. Si toate acestea, as spune eu, datorita unui destin.   

        Filolog si lingvist de renume, Gavril Istrate s-a bucurat de stima si aprecierea colegilor sai si a oamenilor de cultura din intreaga tara. Iesenii l-au privit ca unul de-al lor, desi a plecat din Tinutul Nasaudului, din satul cu nume de legenda, cum este considerat Neposul sau drag. Nimic nu l-a impiedicat sa vorbeasca si sa scrie cu pasiune si dragoste, atat despre marile personalitati ale Moldovei, cat si ale Ardealului si nu numai, fapt pentru care si-a castigat o faima deosebita  in lumea academica. A fost profesor si decan al Facultatii de Litere, timp de 19 ani, si-a iubit meseria si a facut din ea un adevarat cult pe care l-a cladit pe un nemaipomenit efort si sacrificiu.    

        Despre profesorul universitar Gavril Istrate s-au scris de-a lungul timpului numeroase pagini incarcate de afectiune si aleasa pretuire, in care autorii isi aduc omagiile cu prilejul unor momente aniversare, evocand personalitatea marcanta a celui care s-a daruit cu tot sufletul actului pedagogic si stiintific. In acelasi cadru sarbatoresc i-am dedicat, in anul 2013, lucrarea "Gavril Istrate- decanul filologilor romani’’, care se vrea un pios omagiu  adus vietii si operei acestui mare om de cultura. I-am oferit-o in preajma zilei sale de nastere, in anul aparitiei, dar nu putea sa-si manifeste indeajuns multumirea, pentru ca se afla intr-o stare avansata de suferinta. Din marturisirile nepotului sau Alexandru, rezulta ca i se citea bucuria  pe fata, chiar daca nu si-o putea manifesta pe deplin. Lucrarea a ajuns si pe biroul actualului decan al Facultatii de Litere din Iasi care, dupa ce a lecturat-o, mi-a trimis o scurta si sincera scrisoare de apreciere si multumire, datata 7 martie 2013 :             Stimate domnule profesor Mircea Darosi, Am primit astazi frumosul volum dedicat de dumneavoastra domnului profesor Gavril Istrate. Felicitari pentru aceasta excelenta initiativa si multe multumiri din partea Facultatii noastre, atat pentru carte (pe care o vom expune aici), cat si pentru faptul ca v-ati gandit la una dintre personalitatile fundamentale ale institutiei noastre. Si noi l-am sarbatorit pe domnul profesor pe 25 februarie ! Gestul dumneavoastra insa depaseste, de departe, micile noastre initiative simbolice.             Va suntem recunoscatori de aceea ! Anul viitor, cand domnul profesor va implini 100 de ani, Catedrele noastre de lingvistica, impreuna cu Institutul Philippide, vor organiza o manifestare ampla, in interiorul careia se va lansa un volum cu cele mai reprezentative scrieri stiintifice ale profesorului Gavril Istrate (in lucru deja ). Sunteti de pe acum, invitat la acest eveniment.

                             Cu gratitudine si cele mai bune urari,   

                                               Codrin Liviu Cutitaru             

Cuvintele distinsului profesor si decan  al Facultatii de Litere din Iasi, mi-au fost ca  un adevarat balsam sufletesc.Aprecierile facute de catre acest distins domn de o mare valoare culturala mi-au intarit convingerea ca demersul meu n-a fost in zadar.  Lucrarea a fost premiata in acelasi an de catre Societatea Scriitorilor din Bistrita-Nasaud cu premiul "George Cosbuc’’si a avut un larg ecou in critica literara. In acest sens si-au exprimat impresiile: prof. dr. Ioan Buzasi (Convorbiri literare, Iasi), Menut Maximinian, Ioan Mititean, Olga Lucuta (Rasunetul Bistrita), Ioan Seni (Vatra Veche, Targu Mures), Victor Stir (Mesagerul Bistrita ) s.a.      

      De valoarea ei documentara au fost interesati  prof. universitari Vasile D. Tara de la Universitatea de Vest Timisoara, Stelian Dumistracel din Iasi si Nicolae Scurtu din Bucuresti, carora le-am expediat-o imediat dupa aparitie..          Am considerat ca ar fi binevenita completarea lucrarii mele"Gavril Istrate -decanul filologilor romani’’ cu minunatele discursuri omagiale care i-au fost adresate de-a lungul timpului cu ocazii aniversare de catre fostii sai elevi sau colegi, de catre prieteni sau cunoscuti, si nu in ultimul rand  de catre oamenii de aleasa cultura care i-au apreciat atat de mult activitatea si opera sa stiintifica.     

   Cuvinte de ramas bun si de pioasa aducere aminte i-au fost rostite dupa trecerea sa in nefiinta de catre numerosi oameni apropiati sufletului sau, iar institutia in care a slujit mai bine de o jumatate de secol s-a imbracat in doliu. Ziarele si revistele la care a colaborat, ori le-a condus , au raspandit vestea incetarii sale din viata. Nici Nasaudul n-a ramas dator cu omagiile recunostintei. In cadrul Despartamantului Astra Nasaud au fost organizate activitati prin care s-a evidentiat personalitatea marelui filolog si lingvist. In satul sau natal, clopotele au rasunat prelung, chiar daca nu s-a mai intors acasa. Preotul a facut o slujba de pomenire pentru sufletul lui ridicat la ceruri. Spiritul lui Gavril Istrate a fost adus acasa prin emisiunile de radio si TV Nasaud, Bistrita si Sangeorz-Bai, la care am participat in calitate de invitat si care mi-au oferit prilejul sa scot in evidenta valoarea incontestabila a savantului de renume national. A fost popularizat in ziarele locale si centrale, precum Rasunetul, Mesagerul, Clujul Liber, in revistele: Confluente literare, Convorbiri literare, , Cronica, Vatra veche, Tricolorul, Limba noastra cea romana, Astra Nasaudeana, Astra blajeana, Revista romana, etc.     

      Academia Romaniei, Filiala Iasi a organizat in zilele de 17-19 septembrie 2014 simpozionul" Limba si cultura romana : abordari interne si perspective externe’’ in cadrul caruia , doua sectiuni speciale au fost dedicate filologilor Gavril Istrate si Alexandru Andriescu, amandoi trecuti in acelasi an la cele vesnice. Despre ardeleanul moldovenizat au vorbit profesorii. univ.dr.doc Vasile Tara ( O personalitate a filologiei si a lumii academice romanesti : Gavril Istrate), Mariana Flaiser (Studiile lui Gavril Istrate despre rolul limbii populare in ansamblul limbii romane literare ), Ioan Danila (Gavril Istrate, colaborator al Ateneu-lui bacauan  ) si Luminita Botosaneanu (Gavril Istrate, dialectolog). Unele dintre acestea le-am cuprins in tesatura acestui demers.      

     Majoritatea textelor adunate din presa vremii, cate le-am avut la indemana, si poate multe altele le-am scapat, reflecta imaginea profesorului Gavril Istrate le-am adunat intr-o noua lucrare intitulata "EVOCARI" aparuta in 2015.N-a fost o munca usoara, pentru ca a trebuit sa transcriu, sa  le ordonez dupa tematica pe care mi-am propus-o, dar am facut-o cu placere, atata vreme cat stiu ca aceste informatii vor fi candva de folos celor interesati. Materialul l-am grupat in urmatoarele capitole: Gavril Istrate vazut de nasaudeni, Aniversari, Opinii critice despre opera lui Gavril Istrate, Un mare bibliofil, Interviuri, Ganduri la despartire. Majoritatea articolelor sunt semnate de oameni cu o mare prestanta stiintifica si literara. As aminti aici, doar cateva nume de prestigiu :Gheorghe Ivanescu, Petru Zugun, Stelian Dumistracel, Ioan N.Oprea, Dionisie Duma, Alexandru Husar, Luminita Botosaneanu, Vasile Tara, Alexandru Andriescu si multi altii. Fiecare dintre ei ii contureaza portretul, apeland la amintirile lor incarcate de bucuria si satisfactia ca l-au cunoscut.     

 Trei componente marcheaza personalitatea acestui mare om de cultura  : Profesorul, Cercetatorul si Omul Gavril Istrate.In calitatea sa de profesor s-a dovedit a fi un pedagog foarte bine pregatit, cu reale valente educative, cu multa dragoste pentru meseria aleasa, apropiat de studentii sai, gata oricand sa le acorde ajutorul necesar, dar si exigent atat cu el insusi , cat si cu nivelul de pregatire al elevilor sai. In cadrul institutiei de mare prestigiu cultural, a fost apreciat pentru rezultatele obtinute in activitatea sa didactica, pentru calitatile sale organizatorice in vremea cand a fost si decanul Facultatii de Litere din Iasi, timp de 19 ani, sau sef de catedra. A facut parte din zeci de comisii pentru licenta si a coordonat 33 de lucrari de doctorat. Primul doctor in lingvistica i-a fost N. A. Ursu si cea din urma Luminita Botosaneanu. A avut  studenti care au ajuns oameni de seama, afirmandu-se pe plan cultural si stiintific, nume care au devenit atat de bine cunoscute in lumea de astazi :  Octavian Cotescu - actor, Marin Sorescu- poet, Aurel Rau si Valeriu Stancu- scriitori si altii, precum si numerosi profesori universitari de elita, lingvisti si filologi de renume.     

  In calitatea sa de cercetator, Gavril Istrate si-a pus amprenta asupra filologiei si lingvisticii iesene. A intreprins in mod sistematic anchete dialectale in diferite zone ale tarii, intre care si meleagurile sale natale, in urma carora a intocmit cateva lucrari de referinta, cum ar fi "Graiul satului Nepos’’. A scris sute de studii si articole de istorie literara, multe dintre ele, mi le-a daruit si mie in semn de prietenie si de cunoastere a activitatii sale.Ca o profunda recunostinta pentru tot ceea ce a facut in acest domeniu, Biblioteca Judeteana Bistrita-Nasaud, la propunerea d-lui director Ioan Pintea, va reedita volumul" Studii eminesciene’’si vor fi intreprinse activitati comemorative de larg interes.     

   Omul Gavril Istrate este zugravit in culorile cele mai vii, pline de transparenta si sinceritate. Toti cei care l-au cunoscut, in calitate de profesor, coleg sau prieten apropiat, vorbesc despre o fiinta agreabila, o personalitate puternica, echilibrata, cu simtul dreptatii si cu profund respect fata de cultura. A fost un om prietenos, chiar generos, calm si ponderat, sigur de sine, plin de demnitate si curaj civic. Era o enciclopedie filologica, o minte sclipitoare si o memorie cum rar intalnesti, fiind in stare sa vorbeasca ore in sir, sa recite versuri din mai toti poetii nostri clasici, sa faca trimiteri bibliografice fara sa aiba vreo insemnare in fata.     

    Autorul unui articol din presa vremii ii face un miniportret fizic si spiritual : "La o sesiune de referate a institutului de Filologie "A.Philippide’’ din Iasi, printre multi ilustri vorbitori, s-a evidentiat un batran inalt, uscativ si vanjos, care vorbea mai mult fara text, dar cu o eruditie, cu o forta de convingere si o pasiune, cum rar mi-a fost dat sa aud. Era profesorul universitar Gavril Istrate. Il cunosteam doar din presa si din relatarile celor care avusesera prilejul sa-l vada la sfarsitul anilor 60, cand vizitase universitatea noastra in calitate de decan al celei iesene. Acum il vedeam aevea. Vorbea despre Ardealul sau, dar la diferite intervale amintea de Basarabia si de oamenii ei. Atunci vorba oratorului capata o noua caldura, caldura fratelui pe care-l doare inima pentru fratele ajuns la primejdie.’’   

   Cu Gavril Istrate am avut o relatie de prietenie cum rar se intampla, chiar daca diferenta de virsta era destul de mare.Venea adesea acasa la Nepos si cel dintai lucru care il facea era sa ne intanim, la scoala ori la mine acasa. Venea intotdeauna cu un brat de carti pe care le dona bibliotecii scolare. Cu Domnia sa ma simteam foarte bine, imi era drag sa-l ascult cum vorbeste. Cand nu venea acasa, tineam legatura prin corespondenta, astfel ca, s-au adunat de-a lungul timpului mai multe scrisori pe care le-am publicat in volumul "Gavril Istrate- decanul filologilor romani’’.    

    A fost un mare iubitor de drumetie. Adora calatoriile prin tara si in mod deosebit peste Prut, acolo unde il asteptau elevii si profesorii din scoli sau din alte institutii culturale sa le vorbeasca despre clasicii literaturii noastre.In marea sa biblioteca a ramas un tezaur spiritual inestimabil pe care l-a adunat cu pasiunea unui adevarat bibliofil. Tot aici se afla o bogata corespondenta pe care a intretinut-o cu numerosi oameni de cultura, intre care se afla cea a lui Iorgu Iordan, (200 de scisori ), Vasile Scurtu (30 ) si nu in ultimul rand, cea a tatalui sau cu circa 600 de scrisori de pe front, din timpul primului razboi mondial, multe dintre ele versificate.   

     Consider ca demersul meu este un pios omagiu adus celui care a fost filologul si lingvistul Gavril Istrate, de la a carui trecere in nefiinta se implinesc 4 ani.

Mircea Darosi.