Se cerne timpul in clepsidra

Si picura incet ca un destin,

Masoara drumul vietuirii

Si clipele care se duc si vin.

In ea incape nemurirea

Si marea trecere din noi,

Dar nu e vama sa opreasca timpul

Si nici sa ni-l aduca inapoi.

In ritmul unui orologiu,

Nisipul curge, pana nu-i deloc.

Putem sa-l punem iarasi de la capat,

Dar viata nu, ca nu-i un simplu joc.

Mi- e inima clepsidra vie,

Si sufletul, nisipul curgator

Prin care timpul fuge-n nebunie

Sa-mi fure clipa cea de muritor.

As vrea clepsidra sa mi-o umplu,

Doar cu nisipul sufletului meu,

Sa curga timpul ca un fluviu

Si-n mersul lui sa curg si eu.

        Mircea Darosi.