O tanara bistriteanca, la origine de pe Valea Gersei - Rebrisoara, pe nume Elisabeta Scurtu, a debutat recent cu volumul de proza "OPINCA", o carte ingropata in temelii cum spunea Arghezi, o aura plina de inspiratie, nascuta dintr-o raza de soare si o farama de cer, ce uneste generatiile traitoare in preajma primului razboi mondial.

Cartea s-a lansat in sala festiva a scolii rebrisorene, acolo unde  s-au nascut si au trait mosii si stramosii autoarei, din cunoscutul neam al Netenilor, ce-si au obarsia pe Valea Gersei -Scrada, acolo unde poti atinge cerul cu mana si oamenii sunt mereu fericiti, bucurandu-se in fiecare zi de ce le-a oferit Imparatul Ceresc.

Intalnirea cu cartea a fost organizata de ASTRA rebrisoreana, presedinte Leon Catarig, fiind prezenti dascalii scolii, parintii si alte rudenii ale autoarei, astristi si o grupare scriitoriceasca nasaudeana, ce au nevoie de comunicare si impartasire cu tainele discrete ale vietii.

Cartea  trateaza aspecte din viata satului pe care incearca sa-l scoata din conul de umbra prin grai si fapte marturisitoare, ca un simbol al rodului prin care atinge steaua de neatins si nu-i uita pe cei ce au incredere in ea.

Debutanta in arta scrisului a facut un pas curajos spre vorbirea taranului de pe Scrada, confirmandu-si talentul de iscusit povestitor. Eroii cartii sunt taranii incaltati cu opinci, avand drept modele pe preot si dascal, pe batranii satului din familiile crestine ce stiu sa se adapteze la noile conditii umane, inteleg exigentele vietii in colectivitate, avand ca bun prieten de o viata natura cu farmecul ei binefacator, incarcat de modele si ganduri pozitive.

Autoarea se apleaca la  vorbele locului, slefuieste si insaileaza cuvintele, dovedind un inalt nivel de cultura etnografica, cu o gandire prospectiva , mediteaza cu rabdare asupra realitatii satului, folosind naratiunea ca un condeier cu preocupari elevate si originale. Prin elementul principal din costumul local - opinca, autoarea face un legamant cu strabunii, cu originile noastre, ceea ce inseamna un castig pe termen lung.

Cartea este plina de transparenta si valorifica esenta din multiplele probleme ale satului de acum o suta de ani, din ridul Scrada, acele locuri incantatoare, pe unde si-au purtat pasii mosii si stramosii scriitoarei, aducandu-ne acasa la inceput de lume, ca o taina de comuniune cu originile noastre, fiind o calatorie in spatiul copilariei spre lumea in care si-a proiectat eul. Scoate in fata caracteristicile sateanului de pe Scrada, ca simplitatea, decenta, rabdarea, cumpatarea, dar si razbunarea pe cei ce le incalca traditia si le rapeste dreptul de proprietate, ca stapani pe cele agonisite de la inaintasi. Uneori se iveau neintelegeri intre sateni, chiar si in sanul familiei sau in relatiile cu  pastorul spiritual sau cu primarul comunei, deoarece nu toate le era pe plac in  privinta plugaritului, a oieritului sau chiar la zilele de voie buna, respectiv hora satului, nunta, claca etc. Toate se rezolvau pe cale pasnica, de catre Sfatul batranilor, instanta de judecata a satului.

In familie, copiii stiau de frica din vorbele  parintilor si uneori de teama  jordiei, ce era pastrata dupa grinda si folosita in caz de neascultare.

Janoveata, Janoveata / legata cu ata / sa te-ntorci / sa nu te suci / mintea la Ion sa i-o aduci./

Izbucnirea primului razboi mondial a saracit satul, au ramas femei vaduve si atatia copii orfani. Femeile au tinut si locul barbatului, au condus carul si plugul, asa cum spun versurile  unui fiu al satului, Emil Precup.

       Ies plugurile din sat / fara de nici un barbat / si pleaca catre ogor / mosnegii cu nepotii lor./

Personajul central din cartea de fata, Dumitru, s-a stins in Galitia in anul 1915, iar copiii au ramas cu vesnicul strigat "Unde este tata?".

       Lucretia Mititean