Vrand sa invesniceasca vechile traditii din viata satului, pictorul Nechita Bumbu a pus de curand in valoare doua teme din creatia sa: "Drumul painii " si "Drumul canepii ". De la spicul de grau si pana la "painea noastra cea de toate zilele " este un drum lung, spune pictorul nasaudean. El provine din cunoscuta sintagma ce apare in Sfanta Rugaciune, "Tatal nostru " si simbolizeaza credinta, nevoia si respectul pentru paine. Ea il insoteste pe om pretutindeni in marile sale momente din viata. Painea inseamna zamislire, vietuire si trecere. Este simbolul belsugului ce trebuie pretuit zi de zi. Iata de ce pictorul Nechita Bumbu considera ca, ceea ce face el este un gest de recunostinta pentru strabunii nostri, care munceau din greu pentru "un calcai de paine ". Circa 15 tablouri reconstituie drumul pe care il parcurge acest aliment atat de important pentru existenta noastra : aratul si semanatul cu plugul tras de boi, sau de cai, seceratul  (cu toate obiceiurile legate de el : cununa graului, udatul cununii, petrecerea de  la casa gospodarului), treieratul cu batoza, macinatul la morile de apa, framantatul si coptul painii in cuptorul bunicilor, la focul cu lemne. O mare parte din aceste tablouri reprezinta imagini dintr-o experienta traita cu familia in anii copilariei sale. "Drumul canepii " cunoaste si el mai multe etape : aratul si semanatul, seceratul si punerea canepii in snopi, muiatul in apa unui lac, balta sau la marginea unui rau, spalatul canepii, uscatul la soare cu asezarea snopilor in forma de piramida sau sprijinirea lor pe un gard, melitatul, daracitul, torsul, tesutul si abitul panzei. La aceasta munca, deloc usoara, participa in general femeile, care dupa ce au materia prima, adica panza, isi pun in valoare imaginatia si puterea creatoare in confectionarea imbracamintei si a diverselor articole de artizanat, ce impodobesc casele taranesti. Cultura canepii a disparut de mult, iar practicarea acestei ocupatii a devenit o amintire. De aceea, Nechita Bumbu incearca  sa ne reaminteasca de aceste traditii, spre a nu fi date uitarii, realizand pentru fiecare etapa cate un tablou incadrat intr-o peisagistica bine conturata si o cromatica deosebit de atractiva. Nechita Bumbu este atras si de unele obiective  care apartin trecutului, intrate in patrimoniul nostru national, si anume, podurile de lemn acoperite. Daca Tinutul Nasaudului este cunoscut prin simbolurile sale emblematice, clopul cu pana de paun si costumul popular intrat in cartea recordurilor, o dinstictie aparte a primit-o si prin constructiile specifice acestei zone si anume, podurile de lemn acoperite, care dateaza din vremea regimentului graniceresc. Din cele 14 poduri cate au facut trecerea peste batranul Somes si afluentii sai (Salauta si Ilvele ), doar la Cosbuc si Ilva Mare mai rezista astazi si sfideaza timpul si constructiile contemporane. Celelalte au cazut prada intemperiilor si in multe cazuri neglijentei semenilor nostri. Nechita Bumbu reimprospateaza imaginea acestor constructii, refacute pe baza unor fotografii achizitionate de la diverse persoane, impresioneaza prin tehnica arhitecturala si starnesc admiratia tuturor celor care le privesc. Este pictorul care stapaneste arta proiectarii, pune accent pe detalii, folosind tehnici strict profesionale, privind pozitionarea obiectivului in spatiu,  proportia lui, are simtul liniei de perspectiva, dar si al luminii si umbrelor prin care realizeaza imagini autentice si pline de semnificatii. Tablourile lui Nechita Bumbu, nu numai cele referitoare la podurile de lemn, ci si altele, prin care prezinta case vechi, mori si valtori, biserici si manastiri, drumuri si ulite ale satului, pot fi luate drept elemente etnografice pentru oricare monografie rurala din acest tinut.    

   Mircea Darosi