Explorand teritoriul spiritualitatii, Nicolae Steinhardt a dat prin creatiile sale "masura umanului ". Fostul detinut politic si viitorul monah de la Rohia este creatorul unei  valoroase opere literare, cunoscuta abia dupa publicarea, "Jurnalului fericirii"(1991), care a ramas posteritatii drept "testamentul sau literar ". Nicolae Steinhardt este "o voce esentiala" a veacului XX, atat pe plan national cat si european. Gloria postuma a scriitorului a facut ca intreaga sa opera sa fie recuperata, de la cea dintai culegere de articole critice si pana la predicile care n-au fost niciodata tiparite. Cel dintai si cel caruia ii incredintase aceasta misiune, inainte de a se stinge din viata, a fost preotul si scriitorul Ioan Pintea, redand-o circuitului public. Au venit apoi numerosi critici si istorici literari, care au recunoscut in Nicolae Steinhardt un  scriitor de valoare,  un eseist foarte cultivat si inteligent, curajos, al carui text pledeaza pentru firescul unei asezari in viata natiunii si in viata spirituala. Este unul dintre acei intelectuali care a scrutat viitorul, care a  aparat valorile, atunci cand au fost calcate in picioare. De personalitatea acestui om, intotdeauna modest,  indragostit de Dumnezeu si de marele dar al Ratiunii, s-a simtit atras si criticul literar, scriitorul si publicistul Zaharia Sangeorzan, care reuseste sa realizeze un interviu epistolar, la care monahul de la Rohia, Nicolae Steinhardt raspunde sincer, curajos, sfidand orice fel de risc. Dialogurile intrupate de la Rohia sau Paltinis, dar si cele consemnate de Ioan Pintea  ( Jurnal discontinuu ) sau Nicolae Baciut ( Intre lumi ), cu putin timp inainte de Zaharia Sangeorzan, sunt extrem de ispititoare pentru orice intelectual avid de informatie si de contactul cu marile nume din cultura romaneasca si universala. Nasaudeanul Zaharia Sangeorzan, absolvent al Facultatii de Litere din Iasi, il descopera pe Nicolae Steinhardt din articolele sale publicate in revistele literare, dandu-si   seama ca este un mare om de cultura si de-o constiinta morala exemplara, ca merita sa fie contactat. Dialogul a inceput la 11 ianuarie 1988 si s-a incheiat spre sfarsitul lunii martie 1989, cand monahul se stinge din viata. Raspunsurile la cele 365 de intrebari, fara teme dinainte fixate,  sincere si neconventionale, sunt date cu gandul ca numai dupa moarte  vor fi cunoscute, ceea ce se si intampla. Ele se refera la destinul nostru social si politic, la viata satului si a taranului, la scriitori si filozofi, la viata lui din manastirea de la Rohia s.a. "Sunt intrebari din orizontul actualitatii romanesti, o actualitate despre care nu se putea vorbi pe fata, despre care nu se puteau formula judecati critice, spune autorul interviului. Multe scrisori au ajuns de la Iasi la Rohia. Dar multe au fost sechestrate, "pierdute ". Securitatea a avut o deosebita grija sa le "rataceasca " in dosarele ei. Eu n-am incetat sa-l interoghez pe Monahul de la Rohia cu o cordialitate ce uneori lua forma afectivitatii. Era setea de-a purta un dialog de idei, gandit si trait in afara conformismului tiranizant, nociv ". Cartea lui Zaharia Sangeorzan a aparut in doua editii. Cea dintai vede lumina tiparului in 1992, iar a doua in 1998, fiind completata cu o parte din corespondenta purtata  cu Nicolae Steinhardt intre anii 1986 si 1989. Sunt scrisori care ne dezvaluie pe omul si pe moralistul Steinhardt, fiinta lui intima, nobletea sufleteasca, vointa de a fi autentic si, in orice imprejurare, cordial, afectiv, autoironic cu masura, dar si necrutator de dur, atunci cand agresiunea cenzurii depasea orice limita. Intrebarile pe care i le adreseaza  sunt clare, directe, uneori insotite de explicatii introductive, bine gandite, structurate si formulate dupa rigorile reportericesti. Chiar interlocutorul recunoaste si apreciaza spontaneitatea lor si potrivirea unora dintre ele cu starea lui de spirit : "Va felicit. Sunteti in forma. Imi puneti numai intrebari incitante si formulati adevaruri care dovedesc o minte extralucida ". Acest noian de intrebari se refera la literatura, arta, morala istorie si religie, la scriitorii vechi si noi, romani sau straini. Din raspunsurile sale ne putem da seama ca avea o cultura vasta, ca a citit foarte mult si selectiv, la care se adauga memoria sa exceptionala. Vorbeste cu o mare placere si larghete sufleteasca despre fostii lui colegi de liceu, ajunsi mari ganditori, istorici si scriitori : Constantin Noica, Mircea Eliade, Alexandru Paleologu, Dinu Pillat, repere ale culturii romane, a caror soarta a impartasit-o si condamnati impreuna la multi ani de inchisoare, in 1959, fiind acuzati de "Crima si uneltire contra ordinii publice ". Lor si multor altora, le creioneaza cele mai minunate portrete. Intrebarile lui Zaharia Sangeorzan se refera in mare parte la cele mai reprezentative personalitati ale literaturii nationale si universale : Eminescu, Creanga, Goga, Slavici, Liviu Rebreanu, Cosbuc, Cioran, Blaga, Mircea Vulcanescu,  Marin Preda, Nichita Stanescu , Sadoveanu, Ana Blandiana, Esenin, Balzac, Dostoievski, Proust, Tolstoi, Camus etc, dar si critici literari, precun Ralea, Calinescu, Maiorescu, sau filozofi ca Hegel, Kant, Heidegger. Pentru istoricul Nicolae Iorga are numai cuvinte de admiratie si o aleasa apreciere. Dialogul epistolar se axeaza si pe studiul si analiza poeziei si prozei actuale, bulversata de spiritul mediocritatii, fata de care se arata neimpacat si destul de dur. Nicolae Steinhardt se afla si in postura de comentator politic. Se plimba prin evenimentele mondiale din secolul (XX ) pentru a releva radacinile politice, religioase si culturale ale asa-numitului "declin european".

Avertizeaza asupra pericolului pe care il presupune orice ideologie bazata pe utopii. Domina, dupa cum este si firesc, domeniul religios in care se simte mereu acasa. "Aici la Rohia mi-am gasit eu ceea ce cautam de-o viata intreaga. Aici simt ca este capatul drumului meu. Aici la Rohia, alaturi de acesti frati si monahi am invatat sa gandesc altfel decat gandesc oamenii obisnuiti. Aici am gasit eu tipul monahului, asa cum mi l-am inchipuit intotdeauna ". Cartea lui Zaharia Sangeorzan este un veritabil document istorico-literar, care aduce in fata noastra figura proeminenta a unui intelectual de seama din cultura romaneasca, demonstrand "profunzimea, bunul- simt si permanenta vioiciune a unui spirit deschis catre oameni si carti ".

Mircea Darosi