
Moldoveanul Sandu Manoliu, a devenit nasaudean asa cum nasaudeanul Alexandru Husar a devenit iesean, integrandu-se ambii cu bune rezultate in noua ambianta, prin pretuirea comorilor locale a celor doua orase, o datorie ce a servit ca un indemn atat pentru intelectualii din Iasi cat si penru cei din Nasaud.
Format la vestitul Liceu-Internat si apoi la Universitatea din Iasi, elev al unor dascali ca: G. Ibraileanu, I. Petrovici, D. Gusti sau I. Gavanescu, ce i-au orientat munca de infaptuire in scoala, a unei pedagogii romanesti, in spiritul si conform cu aptitudinile, cerintele si nevoile specifice ale poporului roman.
Si-a luat licenta "cum laude" a Facultatii de litere si filosofie - specialitatea principala Filosofia si secundar Romana, iar dupa capacitate a fost repartizat pe catedrele de filosofie, romana si istorie, la Liceul National si Liceul Internat "C. Negruzzi", Scoala Normala "Vasile Lupu" si Institutul Particular de Fete din Iasi, unde a adus un aer nou"o anume suplete de spirit si o larga deschidere intelectuala.
Dupa cativa ani de practica pedagogica in scolile iesene, datorita prestigiului si faptelor sale de inalta tinuta pedagogica si stiintifica, a fost transferat in interesul invatamantului ca director la Scoala Normala din Nasaud, in Tara marilor nostri scriitori Cosbuc si Rebreanu, in orasul cu cei mai multi academicieni, unde era si resedinta Regimentului II Graniceresc.
Soseste la Nasaud in septembrie 1924 si preia directiunea acestei scoli abia reinfiintata, pe care o conduce timp de 5 ani, facand din ea o scoala model, inlocuindu-l pe Toma Bulat transferat si el dupa un an, la Facultatea de Teologie a Universitatii din Chisinau.
Odata cu venirea sa, scoala nasaudeana cunoaste una din cele mai frumoase pagini consemnate in analele ei. Procesele verbale ale Comisiei de cenzori ale Adunarii Generale a Comitetului Scolar, ca si procesele verbale de inspectie a scolii, sunt unanime in constatarile lor. Intre elevi domneste un spirit sanatos de munca de ordine, cu toate greutatile inceputului, scoala si-a luat in timpul din urma un avant imbucurator. Cei peste 300 elevi normalisti in mare parte din Tara Nasaudului si imprejurimi - Maramures si Suceava, sunt pregatiti cu mare grija pentru marele rol social si cultural ce au de indeplinit in mijlocul poporului.
Conditiile de invatare si cazare fiind precare a mobilizat toti factorii in actiunea de ridicare din temelii a unui local de scoala cu internat. Intr-un termen foarte scurt, de numai un an, a inaltat o scoala noua, scoala ce infrumuseteaza si azi orasul de pe malul Somesului Mare. O mare minune s-a petrecut in istoria invatamantului din Ardeal prin stradania profesorului coborat din Iasi - Sandu Manoliu. Directorul scolii nasaudene a avut o mare putere de convingere si atragere a tuturor factorilor de decizie, a autoritatilor si institutiilor centrale si locale intregind marea lista a binefacatorilor, conducatorii institutiilor si autoritatilor, ingineri, ofiteri, deputati, avocati, consilieri, inspectori, preoti, parinti si gospodari ai locului, care au contribuit si la infiintarea bibliotecii scolare. Deci toti factorii sociali si educativi au sustinut cu drag acest vlastar al culturii romanesti locale, cum scria el insusi in anuarul sau valoros "Icoana unei scoli dintr-un colt de tara romanesc".
Ridicarea unei scoli intr-un timp atat de scurt la Nasaud, e o opera colectiva, dar cel care i-a dat viata acestui obiectiv a fost un singur om - Sandu Manoliu. El a fost factorul decisiv, care a pus in miscare acest angrenaj, arcul care asigura unitatea si forta intregului mecanism.
Calitatile sale morale ca vointa ferma, perseverenta si simtul raspunderii individuale, sentimentul datoriei si grija pentru interesul general, intregesc in persoana lui UN PROFIL DE LEGENDA. In scurta sa viata, doar de 34 de ani, s-a remarcat ca un pedagog de exceptie, profesor ideal, pentru care catedra - prima banca ce-o ocupa in fata clasei - era un amvon, orele lui erau confesiuni, iar clasa era o familie, raspandea in juru-i un val de afectiune si admiratie, iubit de elevi si stimat de colegi. Propunea intr-un fel un nou tip de dascal, tot asa precum un nou tip de director, care e in scoala sa - prin consens general - un pater familias. Dar,in acelasi timp, prin remarcabile calitati personale, care-l fac un intelectual de tip nou, el depasea in fond rolul si atributiile unui obisnuit director de scoala.
Tanarul profesor iesean, a fost si un scriitor talentat, artist de mare finete, dand stralucire ideilor si cugetarii sale, un remarcabil ganditor si critic de profunzime. Era un bun orator, manuia vraja cuvantului care pentru auditori cuvantul sau era o sarbatoare a spiritului care i-au consacrat numele in memoria cetatii, avand perspectiva istorica si intuitia conexiunii dintre real si ideal.
Fostii sai elevi cat mai erau in viata il vizitau pe Comoara Nasaudului ce imprastie talantii spre ai risipi din rasputeri in slujba aceluiasi gand - BINELE, dandu-i seama de ceea ce au facut in viata si mai ales singura lor dorinta:
"Cobori la noi o clipa numai!"
Lucretia Mititean, Nasaud
![]() | ![]() |
0 comentarii | 35 vizualizări | 15 aprilie 2019 |