
In anul satului romanesc, 2019, doamna ELENA SASARMAN din Nasaud, si-a asternut gandurile si amintirile din anii de acasa in cartea "Calator prin viata mea", editata la Editura Napoca Star. O lume de poveste cu personaje de poveste, ce a creat ingeri care sa o duca in lumea amintirilor. Amintiri... amintiri, care cu trecerea anilor s-au transformat in povesti, ce i-au adus prinos de bucurii in suflet, adevarate lectii de viata, amintiri de colectie din tara celor doi frati-Rusu, unul casatorit in partea de sus a satului si unul in partea de jos. Cu timpul s-au extins casele in jurul lor formandu-se doua sate: Rusu de Jos si Rusu de Sus, locuri minunate unde autoarea si-a petrecut raiul copilariei, jucandu-se cu fluturii si cu cosasii mici si verzi de prin gradina si raturile din jurul satului. Copii mai mari, copii mai mici, multi si frumosi, cu idei filozofice, idei poetice si artistice, toate cu iz de umor.
In acest mediu strajuit de plugari, de pastori, de case cu tinda si tarnat, cu poarta acoperita, cu fantana in fata casei, cu muscate la fereastra si busuioc in grinda, cu stergar curat si icoane pe pereti, grupul social in fundul gradinii, intelectualii vremii si-au impartasit gandurile, bucuriile si tristetile, devenind martori tacuti si discreti ce vin pe jos de secole, punand in lume floare langa floare si candele aprinse-n veci iubirii de neam si tara.
In cele 200 de pagini totul e iubire, in care autoarea isi lasa sufletul cuprins de amintirile celor dragi de ieri si de azi, de neamul care numara nu mai putin de sase generatii, incepand cu Mihail, cu fiica lui, adica bunica autoarei, tatal Constantin, apoi autoarea cu frumoasa sa familie, cu copiii Elena-Gabriela si Ioan-Alexandru (cu numele poetului din care autoarea s-a inspirat, avandu-l mereu la suflet ca un poet patriot si credincios) si nepotii ce i s-au infipt adanc in inima: Ioan-Gavril, Iustin-Mihai, Ovidiu-Alexandru si Mara-Alexandra, cat si ginerele preot Ovidiu Sermesan si nora Ramona si nu in ultimul rand, sotul Gavrila, formand cu totii o imagine vie si fidela a neamului sau din Rusu de Sus.
Autoarea cu trasaturi esentiale autoportretistice prezinta atatea eseuri si aforisme privind viata la tara, cu nuanta lirica fie la stil, fie in comentariu. Toate acestea clarifica natura influentei pe care autoarea a exercitat-o printre neamuri si ne ajuta pe noi cititorii sa aflam cate ceva despre sateni si epoca in care au trait, ca un jurnal intim prin insusi modul de compunere, jurnal scris cu sinceritatea si simplitatea ce o caracterizeaza pe autoare, de a scrie cu multa pasiune despre satul si neamul ei, implinidu-si un vis mai vechi, cu ajutorul Bunului Dumnezeu care ne ajuta a ne statua un rost in lume, care sa ne mantuiasca , nu sa ne pustiasca.
Nu putem privi spre viitor decat daca ne privim trecutul dinspre care venim, care poate constitui povara, sau de ce nu, un intaritor pentru viitorul spre care tintim.
Povestirile in numar de 80, spre exemplu: "Satul meu un colt de rai", "Dangat de clopote", "Doctor in familie", "Unchesu Ion", "Cu canepa la topit", "Caravana cinematografica", "Bunicutele mele dragi", "La admitere, sub linie" etc., sunt ca o muzica ce ne vine de undeva de dincolo de orizont, evolutii sufletesti, o memorie a sentimentului, amintiri ca o previziune a vietii si nu ca un fapt consumat.
Doamna Elena Sasarman ne ofera prin povesti pilduitoare solutii existentiale ce se anina de ganduri si sperante, cu legaturi de prietenie dintre sateni. Toate scrise intr-o carte bogata in idei nascute-n sat cu raspunsuri si dezlegari de intarire in credinta, scotind in evidenta virtuti care mangaie nu biciuiesc.
Autoarea are darul de a povesti vorba lui Baudelaire: "Am mai multe amintiri, decat daca as avea varsta de - O mie de ani".
Ioan Mititean
![]() | ![]() |
0 comentarii | 147 vizualizări | 03 decembrie 2019 |