Mistuit de un fantastic "dor de duca’’, poetul "nemuririi noastre’’ a fost mereu intr-o cautare de sine. Abia implinise saisprezece ani si a pornit pe albia calatoriilor sale prin tara, insetat de cunoastere si dornic de-a descoperi "frumuseti in absolut’’.

         Drumurile lui Eminescu au fost reconstituite de nenumarati exegeti ai operei sale. El insusi vorbeste in romanul "Geniu pustiu’’ca, "intr-o zi frumoasa de vara imi facui legaturica, o pusei in varful batului si o luai la picior pe "drumul cel mare imparatesc’’. De la Cernauti spre Ardeal, poetul strabate pe jos sau in caruta un intreg sir de localitati care vor ramane pe harta literara a calatoriilor lui. Din Boian la Vatra Dornei, drumul ii va sugera mai tarziu cateva metafore de rezonanta pe care le intalnim intr-o varianta a "Doinei’’ : "Din Boian la Vatra Dornii / Au umplut omida cornii’’.

         Deschizand poarta muntilor, in anii 1865 si 1866, se indreapta catre Bistrita,  cu gandul ca va ajunge la Blaj, orasul care din povestirile lui Aron Pumnul avea sa capete dimensiuni de scoala ideala. Referitor la traseul urmat de poet spre meleagurile bistritene exista pareri diferite ale unor cercetatori. De pilda, Nicolae Trifoiu, in lucrarea sa "Drumurile si popasurile tanarului Eminescu in Transilvania’’, aparuta in Editura "Dragos-Voda’’, Cluj-Napoca, 1998, presupune ca Eminescu ar fi trecut in Transilvania, cam pe unde este calea ferata Vatra Dornei- Ilva Mica si Feldru, de unde era originar Ion Neamtu, prietenul poetului, caruia, in 1870 ii va dedica poezia "La moartea lui Neamtu’’ si despre care multa vreme nu s-a stiut cine este. "Lasati clopotul sa planga cu-a lui voce de arama./ Lasati turnul ca sa miste a lui inima de fier,/ Caci de stele mai aproape el le da acuma sama/ Ca un suflet bun si nobil se indreapta catre cer’’.

           Din documente, rezulta ca amandoi erau elevi la gimnaziul de limba germana din Cernauti, unde feldrihanul a ajuns prin relatiile tatalui sau. Aici s-a imprietenit cu Eminescu, pastrand cu sfintenie aceasta legatura. Apoi, drumul lor s-a intersectat la studiile din Viena, unde este posibil sa fi facut parte din Societatea studenteasca "Romania’’, al carei secretar era nasaudeanul Artemiu P. Alexi. Moartea fulgeratoare a lui Neamtu vine inainte de terminarea primului an de studiu la Politehnica, la numai 23 de ani, ceea ce il determina pe Eminescu sa scrie aceasta poezie, ramasa in manuscris. Era un tanar deosebit de talentat la desen, bun si nobil , cum il surprinde si Eminescu in versurile sale.

          Cei mai multi cercetatori considera ca dintre toate ipotezele enuntate de catre istoricii literari, cea mai plauzibila ar fi aceea a trecerii sale prin Pasul Bargaului, pe "drumul imparatesc’’, cum spun bucovinenii sau "drumul tarii’’, dupa expresia ardelenilor. Acest drum, exista la vremea aceea, fiind construit odata cu infiintarea Regimentului graniceresc nasaudean.  Nu este exclus, spune cercetatorul Boca Pompei ca Eminescu  sa fi trecut de la Dorna peste munti si  sa ajunga la Ilva Mare, iar de acolo, pe Valea Somesului prin Feldrul prietenului sau, Ion Neamtu. Daca a ajuns vreodata in orasul Veronicai Micle, nu avem nicio informatie care sa ateste acest lucru, dar suntem mandri ca prin dragostea lor legendara, aceste meleaguri se leaga si de numele lui.

           Odata ajuns la Bistrita, este posibil sa se fi interesat de casa in care s-a nascut Andrei Muresanu, avand in vedere ca ii citise poeziile si avea stiinta de anumite date din biografia acestuia .Chiar daca la vremea aceea nu avea o parere deosebita despre el ca poet, la numai cativa ani, fiul Bistritei este vazut de Eminescu ca un posibil purtator al idealurilor de la 1848. Inca din 1869 ii dedica poemul dramatic "Muresanu’’, iar in "Epigonii’’ii rezerva sase versuri exceptionale  : " Muresan scutura lantul cu-a lui voce ruginita,/ Rumpe coarde de arama cu o mana amortita,/ Cheama piatra sa invie ca si miticul poet,/ Smulge muntilor durerea, brazilor destinul spune,/ Si bogat in saracia-i ca un astru el apune,/ Preot desteptarii noastre, semnelor vremii profet’’.

           Calatoria lui Eminescu pana la Blaj n-a fost deloc usoara, dar si plina de peripetii. Trecerea sa prin unele localitati din judetul nostru ramane inca un mit. Cert este faptul ca in galeria prietenilor sai, nasaudenii si bistritenii ocupa un loc aparte. Andrei Muresanu, Tanco, Moisil, A.P.Alexi, Ciocan, Silasi, Veronica Micle si nu in ultimul rand, Ion Neamtu , pe care il numeste" scumpe frate’’, a carui  inima "cata simtire framantat-a ea in sine’’, al carui suflet "cate sperante, cate visuri a pastrat ?’’

           Daca numele poetului a fost atribuit unei strazi sau institutii culturale, unei librarii sau chiar unui parc, daca i s-a ridicat un bust ori i s-a asezat o placa comemorativa, aceasta nu reprezinta pur si simplu un act de decizie administrativa, ci unul de fixare in memoria oamenilor a bucuriei si mandriei ca Eminescu s-.a oprit candva si in localitatea respectiva. Si Bistrita ca si Nasaudul, are motive  sa se mandreasca cu prezenta marelui nostru poet pe aceste meleaguri.

 Mircea Darosi