Facem un gest uman, calatorind prin universul carturaresc, ce ne creeaza clipe de revelatie, de trairi intense, de documentare si informare, in taina necuprinsului satului transilvanean, unde taranii nu se lasa striviti de inconstient, fiind inzestrati cu setea de viata,  telul lor de-a lungul istoriei.

De data aceasta poposim in satul Rasinari, la 12 km de Sibiu, satul ce proiecteaza in vesnicie trei mari nume de romani: Octavian Goga, Emil Cioran si medicul Ilarie Mitrea.

Suntem invitatii filozofului Emil Cioran, la zi aniversara, la 110 ani de la nastere, pe data de 8 aprilie 2021.

Ne oprim in fata scolii, unde copilul preotului local si al protopopului de Sibiu, Emilian Cioran si a preotesei Elvira, la origine din Venetia de Jos, din imprejurimile Fagarasului, a urmat clasele primare, ca si poetul Goga, a carui nume il poarta scoala cu un puternic sentiment de ocrotire a poeziei si creatorului ei.

            In anul 1924, preotul se muta cu familia la Sibiu, unde copilul urmeaza cursurile liceale la Liceul "Gheorghe Lazar", iar dupa absolvire studiaza  filozofia la Universitatea din Bucuresti si ocupa in anul 1936 postul de profesor la Liceul "Andrei Saguna" din Brasov. Dupa un an la catedra, pleaca la Paris cu o bursa a Institutului Francez din Bucuresti, bursa care i s-a prelungit  pana in anul 1944. In anul 1945 se stabileste definitiv in Franta, ceea ce nu a fost pe placul statului roman. I s-a retras cetatenia romana, traind la Paris ca apatrid, fiind in atentia securitatii pana prin anul 1990.

            In scrierile sale, aduce omagii profesorilor sai Tudor Vianu si Nae Ionescu, considerandu-i calauzitori in formarea sa didactica, filozofica si scriitoriceasca, iar colegilor sai Mircea Eliade si Constantin Noica, recunostinta cu care au traversat legendele timpului sub imboldul unei firesti iubiri  de neam si tara.

Copilul din Rasinari, membru post-mortem al Academiei Romane, cu inclinatii spre  agnosticism (adica nega posibilitatea omului de a cunoaste lumea), a folosit ca specii literare: filozofia, eseistica si estetica. Inca din anii studentiei  publica articole  in diferite periodice, cum sunt: Calendarul, Floare de foc, Gandirea, Vremea, Azi etc. 

Prima sa carte in limba romana a aparut in anul 1934, intitulata Pe culmile disperarii, carte distinsa cu premiul Comisiei pentru premierea scriitorilor tineri, needitati si Premiul Tinerilor Scriitori Romani, urmand pe parcurs alte si alte carti, rod al sensibilitatii sale, cu experiente culturale diverse, impresionante, permanent deschise spre diferitele sfere ale spiritului, cum sunt: Cartea amagirilor, Caiete 1957-1972, Tratat de Descompunere, Silogismele  amaraciunii, Schimbarea la fata a Romaniei, Indreptar Patimas, Opere-IV: Dumnezeu se uita la noi  cu binoclul, Despre Franta etc.

Timp de doi ani, in perioada 1933-1935, s-a aflat la Berlin ca bursier al Fundatiei Humboldt. In anul 1950 i se acorda Premiul Rivarol  pentru debut francez .

 Aniversam un OM IDEAL ce a inmanuncheat trasaturile figurilor reprezentative din  marile opere universale, celebrand  aspiratia  unica a fiintei umane spre Adevar, Bine si Frumos.

       Ioan si Lucretia Mititean