Vineri 17 septembrie 2021, sub egida Complexului Muzeal Bistrita-Nasaud, la Muzeul Etnografic si al Mineritului Rodna,  va avea loc  deschiderea expozitiei de pictura "Florian Aurelian Muresianu". Expozitia isi propune sa aduca in atentia publicului cateva aspecte din viata si creatia pictorului rodnean Florian Aurelian Muresianu.

S-a nascut la Rodna in data de 9 noiembrie 1878, fiind fiul invatatorului Silvestru Muresianu, a urmat cursurile primare la Rodna cu invatatorii Iuliu Pop si tatal sau Silvestru Muresianu.

Intre anii 1889-1898 a frecventat gimnaziul din Nasaud. La absolvirea  liceului, avand aptitudini deosebite pentru arta plastica, a fost indrumat de catre profesorul sau de specialitate Mazanek sa urmeze Institutul de Arte Frumoase "Belle Arte"  de la Budapesta, pe care l-a absolvit in 1902.

In anii studentiei a fost membru activ al Societatii Petru Maior de la Budapesta. Cu talentul sau a ilustrat copertele unor reviste de seama romanesti, cum au fost: Luceafarul, Cosanzeana, Bobarnacii, Albumul "Aurel Vlaicu" si numeroase calendare pentru popor care erau a doua scriptura a satenilor nostri, folosind elemente picturale romanesti.

Prin intreaga activitate artistica si nationala i-au fost dezvaluite adevaratele sentimente patriotice fata de tara si poporul roman, care au fost luate in vizorul conducatorilor din acele timpuri.

Din aceasta cauza, dupa absolvirea institutului, nu i-a fost aprobata numirea pe un post de profesor rezervat la Liceul din Beius si nici la un alt liceu din teritoriul Transilvaniei.

In felul acesta a ramas liber profesionist timp de sase ani. In aceasta perioada a colaborat cu marele pictor Smigelschi, alaturi de care a lucrat un timp la pictarea unor biserici din Transilvania si Banat. In 1908 l-a intalnit la Cluj pe profesorul Vardai de la institut care a insistat sa accepte sa fie numit ca profesor la un liceu din Nagysombat (Tarnave, de langa Bratislava din Cehoslovacia).Odata stabilit aici si neavand nici o speranta in revenirea ca profesor in tinutul transilvan, s-a casatorit in 1911 cu o pictorita de origine ceha, cu care a avut trei copiii (Teodora, Leontin si Maria). In 1914 a fost mobilizat si trimis pe frontul sarbesc in calitate de ofiter rezervist. In 1915 a fost grav ranit, cauza din care a avut mult de suferit alaturi de intreaga sa familie. La sfarsitul razboiului, in 1918, prin Unirea Transilvaniei cu Romania, s-a infaptuit marea scadenta a istoriei, care a facut sa se implineasca visul atator generatii de oameni si patrioti romani.

Dupa acest fericit eveniment, profesorul Florian Aurelian Muresianu a solicitat Consiliului dirigent din Sibiu sa-i aprobe repatrierea si numirea pe o catedra de profesor in tara lui. Astfel, in 1919 a venit si s-a stabilit la Arad, unde a fost numit si a lucrat ca profesor la Liceul Industrial "Aurel Vlaicu" pana la pensionarea din 1 septembrie 1939.

El, indiferent unde s-a aflat cu serviciul, a impletit munca de predare la elevi cu activitatea picturala, realizand sute de lucrari. Din dragoste si respect pentru literatura romana, inca de la Tarnave, a inceput sa ilustreze poeziile lui George Cosbuc, povestile lui Ion Pop Reteganul, precum si baladele Miorita, Toma Alimos, Mesterul Manole, Daniil Sihastrul, Muma lui Stefan Cel Mare etc., pe care le-a finalizat la Arad. A pictat multe peisaje de la Rodna si Arad, precum si o serie de portrete. A colaborat cu multi pictori de valoare si a participat cu lucrarile lui la multe expozitii organizate de la Arad, Cluj si Timisoara, fiindu-i apreciata munca de publicul vizitator si de catre specialisti.

Dupa decesul sau  la 7 decembrie 1961, multe din lucrarile sale i-au fost risipite. La dorinta lui, o parte din acestea au fost aduse la Rodna si in prezent se gasesc in sectia muzeului rodnean, unde sunt pastrate cu multa grija.

In general, activitatea artistica il plaseaza pe Florian Aurelian Muresianu printre ilustratorii de frunte ardeleni. A surprins in lucrari si aspecte ale vietii taranului roman din zona Nasaudului, care adauga un fior artistic izvorat din patriotismul cel mai fierbinte si mai curat sentiment care i-a fertilizat mereu sensibilitatea.

Va asteptam cu drag!

                                                     Muzeograf,

                                                            Floare Grapini