Tatal matematicianului Grigore Mosil, se afla in an aniversar, respectiv 145 ani de la nastere  si merita sa-l readucem in memoria noastra, ca pe un carturar plin de naturalete si simplitate, ce intregeste galeria academicienilor nasaudeni, inca din 12 august 1949,  strabatand  o larga viziune  umanitara, cu respect si responsabiltate fata de om.

Studiile liceale le face la Gimnaziul Nasaudean in perioada 1886-1892, scoala infiintata de bunicul sau, vicarul Grigore Moisil, iar tatal sau era profesor de limbi clasice, cu doctorat in  filozofie, obtinut la Viena.

Dupa cum singur marturiseste, a avut la Nasaud dascali de mare valoare si probitate stiintifica, de exemplu: dr. Paul Tanco, dr. Ioan Malai, dr. A. P. Alexi, Virgil  Sotropa, Maxim Pop, iar directori pe Ioan Ciocan si Ioan Ghetie, dascali cu vocatia de a tine romanii aproape, dascali cu fapte mari, demne de lauda.

S-a dovedit un bun colaborator al revistei scolii, obtinand numeroase premii pentru creatiile sale, fiind in competitie cu colegul sau V. Suteu. Isi continua studiile la Bucuresti, in domeniul istoriei, avand ca profesori si pe cunoscutii istorici: Dimitrie Onciul, Nicolae Iorga, Grigore Tocilescu, care l-au orientat spre arheologie si etnografie, lucrarea sa de licenta purtand  aceasta amprenta - "Arheologia preistorica", iar lucrarea sa de doctorat va respecta aceeasi  orientare "Monetaria Tarii Romanesti in timpul dinastiei Basarabilor", lucrare  sustinuta in anul  1924, la Unversitatea din Cluj, Facultatea de Istorie.

A predat istoria la Focsani (1898), la Braila (1899), la Bucuresti (1910), la Liceul "Matei Basarab" si "Spiru Haret". Pe parcursul cercetarilor sale a descoperit la Braila un tezaur monetar, aprofundandu-si pasiunea in numismatica, fapt ce-l promova in functia de numismat la Cabinetul de numismatica al Academiei  Romane, cu drept de a functiona si in invatamant, de unde se va si pensiona, in anul 1938.

In perioada refugiului 1916 -1918, va lucra ca profesor de istorie la Vaslui. Din anul 1923 a fost director general al Arhivelor Statului, organzandu-le intr-un mod stiintific, continuand opera inaintasilor sai B. P. Hasdeu si Dimitrie Onciul, carora le va ridica si cate un bust. A adus in tara documente romanesti de la Viena, Moscova, Budapesta si le-a prezentat in Revista Arhivelor, pe care a condus-o intre anii 1924-1959. Din acest an, a condus cabinetul  numismatic   din Bucuresti, fiind si presedinte al Societatii Numismatice Romane, avand un program de lucru  cu obiective precise: adunarea monumentelor monetare, a documentelor ce vizau istoria monetara, organizarea unor  actiuni cu specific  monetar, crearea in scoli a unor colectii sau muzee numismatice, studierea revistelor si studiilor de specialitate. El insusi a scris  peste 500 de studii cu specific istoric, arheologic, numismatic, medalistic, sigilografic, didactic, prezentand peste 130 comunicari stiintfice in tara si strainatate, in cadrul societatilor de numismatica.

Conduce revista Buletinul Societatii Numismatice Romane in perioada 1913-1947, in care prezinta monede geto-dacice sau apartinand domnitorilor munteni, moldoveni, transilvaneni, alaturi de alte studii cu  continut heraldic, sigilografic si paleografic.

            A organizat  Congresele de numismatica  annual, in perioada 1933-1937, iar din 1936 a devenit membru in comisia de numismatica a Comitetului International de Stiinte Istorice. A infiintat scoala practica de arhivari, paleografi pe care a condus-o intre anii 1924-1938, unde preda  arhivistica, numismatica si sicilografia. Are descoperiri arheologice la Niculitei-Tulcea. A infiintat Societatea istorico-arheologica "Bucurestii vechi" in 1929 si a studiat si predat  heraldica, urmarind evolutia stemelor Munteniei si Moldovei, la fel si unitatile de masura, medaliile  din timpul lui Cuza, sigiliile si pecetile domnesti etc.

Aniversam la inceput de decembrie 2021, un carturar nasaudean de mare amplitudine si profunzime, ce merita din plin locul ce-l ocupa in Academia Romana. 

   Ioan Mititean