Sub genericul "O, Mama, dulce mama…" am conceput si realizat impreuna cu elevii claselor a VII-a B si C si a doamnei prof. dr. Roxana Melinte, de la Scoala Gimnaziala "Gheorghe I. Bratianu" din Iasi, un moment omagial literar-artistic, dedicat "Zilei Internationale a Femeii", avand in prim plan scriitoarele si poetesele nasaudene, care au publicat in revistele de cultura si in volume personale versuri sau proza, iar o mica parte din activitatea literara a fost cuprinsa in crestomatia "Destine literare", coordonata de scriitorul Ioan Mititean, antologie ce uneste 25 de scriitori, dintre care 8 sunt femei.

Asadar, activitatea a fost o adevarata provocare, deoarece, pana acum, elevii erau obisnuiti sa invete opere consacrate, care au fost recitate si de parintii lor, la vremea respectiva, dar in final, succesul a fost marcant.

Martie - Femeia - eternul feminin...

Dintre toate enigmele universului, probabil ca, Femeia este una dintre cele mai fascinante...

Nimeni nu stie de ce a fost Aleasa de DUMNEZEU sa imprastie Iubire doar cu simpla ei aparitie, in casa, in familie, in societate, in Univers...

Femeia este un intreg dictionar afectiv: Cuib - isi creeaza cuibul si il apara cu toata dragostea universului, invartosata in inima ei... a... m... a ...m...

Asa incepe alfabetul vietii:  m a m a!

Viata… Da viata... creste Oameni... Ii incurajeaza sa zboare dupa visuri... Isi ascunde lacrima dupa o imbratisare... Isi uita anii dupa ce puii au crescut... Ei cresc si ea imbatraneste, dar se preface ca nu vede cat s-a schimbat pentru ca, de la nastere pana in ultima clipa, ei raman puii ei, orice varsta ar avea... Si se pacaleste singura ca atata timp cat are "pui" ea este tanara...

La fel si la scoala!

Doamna educatoare, Doamna invatatoare, toate Doamnele care se circumscriu in apelativul "DOAMNA", nu pot imbatrani... Nu le permit copiii si timpul! Ei vin, ei pleaca si altii vin si iar pleaca... Dar ele, mereu si mereu, raman pentru cei de atunci, cei de acum si pentru cei care vor veni si peste ani si ani… Doamna!

Si-atunci, de ce? De ce doar o data pe an, trebuie sa sarbatorim intr-o singura zi, Femeia, Mama, cand ele fac parte din viata noastra, de fiecare Zi! Viata incepe cu fetita aceea, pe care Mama trebuie sa o invete sa vorbeasca, sa mearga, sa se comporte in lume, sa fie ea insasi, mereu si sa nu renunte la visuri. In lume, totul este repetabil: fetita - domnisoara - femeie - mama - bunica... O DOAMNA!

Asadar, in fiecare zi, trebuie sa ne bucuram de prezenta tuturor din viata noastra! Acasa, Mama stie toate raspunsurile, in viata Femeia trebuie sa stie aproape toate raspunsurile. Uitam adesea sa le spunem cat de mult le iubim, pentru ca avem impresia ca ele stiu asta. Si-atunci, macar o data pe an, o floare, o imbratisare, un zambet, trebuie sa tina loc pentru toate celelalte 364 de zile.

In vremurile pe care le traim, in care, din cauza pandemiei, imbratisarea a fost uitata, anulata, conteaza si o clipa... Si-atunci, activitatea noastra, are menirea de a pune in valoare condeie feminine contemporane, care ne fac sa uitam de realitatea cruda, imaginand o lume mai buna, creata cu ajutorul Cuvantului.

Recitarea integrala a poeziei "Mama" a lui George Cosbuc, fiind un precursor al doamnelor poetese nasaudene, completeaza prezentarea semnificatiei Zilei de 8 Martie. Maiestria specifica poetului, scoate in evidenta contopirea sentimentelor de dragoste si de dor nemarginit ale mamei dupa fiul ei, cu ale fiului plecat departe, care regreta ca nu-i poate fi alaturi.

Activitatea a continuat cu recitarea unor poezii din "Destine literare", ale celor opt poetese si scriitoare: Ana Berengea (Mama Maria), Rodica Fercana (Iarba verde de acasa), Nadia Linul Urian (Ce baiat!), Elisabeta Luscan (De ce?), Ariadna-Cristina Maximiuc - din Iasi (Au fost ganduri…), Lucretia Mititean (Dorul), Floarea Ples (Mama), Ioana Precup (Doi ingeri).

Mama ramane punctul de reper la orice varsta. Versurile, parca deseneaza un joc al amintirii in amintire: mama, care isi aminteste si fetita care se teme sa nu piarda nimic din timpul petrecut cu mama, care intr-o zi, va deveni ea insasi o amintire… Cea mai draga amintire! Asteptare si dor, afectiune si speranta…

Dorul de mama, sentimentul "invartosat al fiintei", cum il numea alt poet transilvanean, Lucian Blaga, imagineaza niste pasi dragi ai unei mame cu sufletul cat zarea, care se apropie discret, "in cautarea timpului pierdut". Poate fi estompat prin rugaciune, dar ramane adanc ancorat in fiinta umana, deoarece omul este structurat pe A FI, nu pe A AVEA...

Delicatetea versurilor de tip filigran scoate la iveala aceeasi tematica: femeia, mama, dorul, timpul ireversibil, gandul, care devin si simboluri si laitmotive in poezie. Consideram ca activitatea noastra a reusit sa imbine trecutul si prezentul, fiind un discret omagiu adus femeii, in general. Nu ne ramane decat sa spunem si noi, ca Faust al lui Goethe clipei: "RAMAI DECI, ESTI ATAT DE FRUMOASA!" (verweile, doch, du bis so schon!)…

Gabriela Nedelcu Teodorescu, Iasi