De cativa ani buni, preotul de Zagra, respectiv protopopul Tarii Nasaudului IOAN DAMBU, in ziua a doua a Sfintelor Pasti, a scos la lumina obiceiul strabun HORA si traditionalul costum popular specific zagrenilor. O manifestare cultural-traditionala, un izvor de cultura romaneasca, o sarbatoare a sufletului ce da valoare satului ardelean, o sursa de inspiratie pentru cei ce scriu pe tabla istoriei si nu o poate nimeni sterge.

S-a creat la Zagra o zi a folclorului local, a obiceiului din batrani lasat, ce elibereaza prejudecatile, constrangerile, gandurile negative ce ne risipesc energia  si ne obosesc mintea. O intoarcere in topos, la traditiile locului de acasa spre a lua locul unor legi scrise, de acesti oameni omenosi si harnici, inzestrati cu setea de viata, infratiti cu crucea, cu muntii, cu codrii, cu sapa si plugul, cum frumos spune prietenul meu Gadalin, scriitor, din Bontida -

"Eu mi-am  lasat amprentele pe plug

Pe sapa si pe ruda de la car

Pe coarnele de bivoli prinsi la jug

Ce-i  indemnam pe brazda la hotar."

Dupa Sfanta Liturghie, intreaga obste a satului, cu mic cu mare, tanar si batran, in frumoasele costume populare, in frunte cu preotul si primarul, au ocupat tot traseul de la biserica pana la Caminul Cultural, unde preotul a vorbit despre traditiile satului, frumusetea si rolul lor ca parte importanta din natura umana, un mod excelent de a petrece timpul liber intr-o maniera utila. In acest cadru de exceptie s-au adus multumiri satenilor, ce au scos costumele cusute cu margele, clopul cu paun si zadiile cu fel si fel de alesaturi. Clasicii ceterasi cu vioara, contra si contrabas, au dat tonul jocului "p-a lungu" insotit de strigaturi satirice batranesti, ce sporeau veselia, remarcandu-se veteranii jocului - Rem Zinveli, Rem Morar si Tursan Ion si atatia alti stragausi din hora descrisa de Cosbuc, cu atata maiestrie  sau de Liviu Rebreanu in romanul "Ion". Nici Creanga nu ramane mai prejos cand spune: "Dragi-mi sunt sezatorile, clacile si horile si toate petrecerile din sat, la care luam parte cu cea  mai mare insufletire."

Ceterasii au avut parca ceva din ritmul fluierului sfant al lui Iancu, din faptele marete a lui Cuza, din dangatul clopotelor de la Putna si Alba Iulia, din indemnul spre Marea Unire cu Tara sau din episoadele  romanului "ION" de Liviu Rebreanu.

          Ar fi foarte bine daca exemplul preotului de Zagra, a protopopului de Nasaud, ar fi urmat de fiecare preot paroh, ca un sentiment al datoriei fata de satul pe care-l slujim, semanand semintele traditiilor stramosesti, care trebuie sa  germineze si sa infloreasca in fiecare sat, in fiecare dintre noi, ca un simbol al  echilibrului, a armoniei  si  perfectiunii umane.

 Ioan  Mititean