A doua mare personalitate a literaturii romane dupa Dimitrie Cantemir,   spunea George Calinescu, parintele literaturii romane, ION HELIADE RADULESCU, a vazut lumina zile la Targoviste in anul 1802 (6 ianuarie), ca fiu al lui Ilie Radulescu si a trecut in lumea dreptilor la 27 aprilie 1872. Deci anul ce-l strabatem este pentru HELIADE, an aniversar - 220 ani de la nastere si totodata, an comemorativ - 150 ani de la moarte.  

Urmeaza Scoala greceasca de la Schitu Magureanu. Trece la Colegiul "Sfantu Sava", ajutandu-l pe Gh. Lazar si devenind, la retragerea acestuia, succesor de nadejde. Va preda aici limba romana si matematica. Publica la Sibiu "Gramatica Romaneasca" in anul 1828 si infiinteaza primul ziar "Curierul  romanesc", cu un an mai tarziu, urmat de suplimentul literar "Curierul de ambe sexe" (1837).

In 1836, isi aduna productia literara in volumul "Culegeri din scrierile lui I. Eliad de proze si de poezie".

Participa la pregatirea Revolutiei de la 1848, redacteaza proclamatia ce s-a citit la Izlaz, e membru al guvernului provizoriu si e silit a se expatria, traind 10 ani  departe de tara, la Paris,  Constantinopol si Insula Chios. Abia in 1859 se inapoiaza din exil.

Cel care pregatise revolutia n-a impartasit ideile radicale, violente ale confratilor politici. In opozitie cu aripa radicala a revolutionarilor, Heliade era adept  al actiunilor moderate, pentru a feri tara de interventia straina. S-a pronuntat  impotriva improprietaririi clacasilor, pentru desprinderea totala de sub influenta  Rusiei si pentru o intelegere cu Turcia. Multi din fostii prieteni i-au devenit adversari. Isi ia aere de profet, improscandu-si adversarii cu furie nestapanita.

Scriitor, filolog si indrumator cultural, Heliade domina o jumatate de secol de poezie romaneasca, dovedindu-se a fi inzestrat pentru poezia satirica si fabula. Si in proza, unde are talent se distinge spiritul sau  satiric.

Capodopera literara a lui Heliade ramane "Zburatorul":

 "Vezi, mama, ce ma doare! si pieptul mi se bate,

Multimi de vinetele pe san mi se ivesc;

Un foc s-aprinde-n mine, racori ma iau din spate,

Imi ard buzele, mama, obraji-mi se palesc!"

Poetul nostru national, Mihai Eminescu, il admira astfel in "Epigonii":

"Eliad zidea din visuri si din basme seculare

Delta biblicelor sfinte, profetiilor amare,

Adevar scaldat in mite, sfinx patrunsa de-nteles

Munte cu capul de piatra de furtune detunata,

Sta si azi in fata lumii o enigma nesplicata,

Si vegheaz-o stanca arsa dintre nouri de eres."

    Ioan Mititean