Dupa volumul de debut "Omul pom", aparut in urma cu cativa ani buni, o victorie in viata autorului, oferind cititorilor versuri de buna calitate, ce favorizeaza  reusita si succesul scriitorului Stefan Ghioc, increderea si siguranta de sine, situandu-se la un anumit nivel valoric, conform aprecierilor filologului iesean, la origine vararean prof. univ. dr. Gavril Istrate.

Iata-l acum pe, chimistul STEFAN GHIOC, nasaudean prin adoptie, la al doilea volum, inceput de cateva decenii, dar finalizat in anul curent. E vorba de romanul "Pamant miraculos", o esenta a actului cunoasterii, a gestului sau, de a pune suflet in tot ce face, fara sa-i fie teama de intrebarile vietii, dandu-si silinta de a vedea lucrurile din perspectiva celuilalt.

Romanul este o calatorie prin insula iubirii, in compania unui grup  relaxant, tineri cu gandiri indraznete, aventurieri, prin glume si vorbe de haz, cu atitudini pozitive si negative fata de prietenie, dragoste, iubire. O adevarata echipa de teatru cu actorii: Iulia, Emilia, Florin, tusa Maria, Cristian, Stefan, Adriana, Mihai, domnul si doamna Moisescu, care fac din legenda realitate, iar din mediul  inconjurator, Poiana Plopilor  si Stanca Vulturului, ceva misterios. "Iubirea nu este un targ - te iubesc pentru ca ma  iubesti. Iubirea este o certitudine - te iubesc pentru ca te iubesc", spunea Liviu Rebreanu.

Romanul semnat de Stefan Ghioc, e o provocare, dupa cum spune in prolog Crin-Trandafil Theodorescu, debutand reductiv din sintagma "Pamantul fagaduintei" (adica numele biblic al Palestinei), suprafata de teren dintre Nil si Eufrat, devenita cliseu emblematic, al regasirii fericirii pe acest pamant. Domnul a zis lui Avram:" Iesi din tara ta, din poporul si din casa tatalui tau si du-te pe pamantul pe care ti-l voi arata." Domnul i-a aparut lui Avram si a spus: "Pentru urmasii tai voi da tara aceasta", sintagma cuprinsa in mai multe versete din Geneza in TORA. Si eroii romanului de fata tind spre ceva miraculos, spre ceva fantastic, ceva magic, ceva extraordinar, cu efecte exceptionale. "Nu frumusetea ne face sa iubim, ci iubirea ne face sa vedem frumusetea", spunea Lev Tolstoi, iar Alexandru Dumas  zicea: "Trebuie sa iubesti pe oricine, orice, oricum, numai sa iubesti." "Dragostea invinge frica" spunea Apostolul Ioan.

In roman sunt multe framantari, adevarat hazard, deosebiri de pareri, conceptii fel de fel, de parca si iubirea este dominata de un puternic sentiment de tristete, transfigurata doar de umbra viselor de altadata, si parfumul trist al despartirilor.

Autorul romanului, Stefan Ghioc, priveste inapoi asupra vietii, realizand  ca momentele in care ai trait cu adevarat sunt acelea in care ai facut lucruri in spiritul dragostei, adica sa fii fericit de ceva, fara conditii, fara judecati, fara asteptari, demonstrand cititorilor  cat de mult gresesc atunci cand inceteaza sa iubeasca, atunci cand imbatranesc, fara sa stie ca imbatranesc numai cand inceteaza sa iubeasca, deoarece "iubirea este aripa daruita de Dumnezeu sufletului, pentru ca sa urce pana la El, singurul joc de doi in care amandoi pot sa castige", cum spunea Marcel Proust.

Prin acest roman, scriitorul Stefan Ghioc a creat o noua lume, o lume a sa,  in care sadeste ceea ce are mai bun in suflet - spiritul liber, bunatatea, generozitatea, credinta si iubirea, sentimente frumoase, comori  ale  sufletului, un frumos dar oferit ctitorilor de catre un om plin de farmec, cu respect si  responsabilitate fata de  semeni.

  Ioan Mititean