Se implinesc 55 de ani de cand Ion N. Theodorescu, cu pseudonimul Arghezi (luat de la Argesis, numele vechi al raului Arges), se muta in gradina de pe strada Martisor, spre a fi impreuna cu Doamna Paraschiva, sotia sa. A studiat la "Sf. Sava" si a debutat literar sub influenta "magistrului" Macedonski, la "Liga ortodoxa", semnand Ion Theo. In  perioada 1900-1904 s-a dedicat Bibliei la Manastirea Cernica, unde marele vornic Cernica Stirbei a infiintat in anul 1603 un schit monahal, a carui nume il poarta acest locas de spiritualitate.

Timp de cinci ani, respectiv in perioada 1905-1910 calatoreste prin lume, poposind un timp la Paris, apoi la Manastirea Cordelierilor, unde e asaltat sa devina catolic. Plictisit de insistente, se muta la Geneva, unde scrie poezii, asista la cursurile universitatii  si, ca sa-si  castige existenta, lucreaza intr-un atelier dinti de aur, inele si capace de ceasornice, iar in 1909 face o vizita in Italia.

In perioada 1912-1916 il gasim din nou in tara, unde scrie versuri, pamflete si chiar  articole polemice in mai multe publicatii: "Facla", "Viata Romaneasca", "Teatru", "Rampa".

In perioada infaptuirii Romaniei Mari a fost arestat impreuna cu alti 11 ziaristi si scriitori intre care si Ioan Slavici, la penitenciarul Vacaresti, acuzat de  tradare, pentru ca se pronuntase pentru neutralizarea Romaniei.

Cu mare intarziere apare prima sa carte de poezie intitulata "Cuvinte potrivite", iar tot sub directia sa, apare ziarul  "Bilete de papagal" si prima sa carte  in proza "Icoane de lemn".

Plachetele de versuri "Flori de mucegai" si  "Poarta neagra" apartin anilor de detentie. Tot in aceasta perioada apar si mai multe publicatii dedicate celor mici, ca de exemplu: "Cartea cu jucarii", "Cantec de adormit Mitzura", "Buruieni", "Martisoare", "Prisaca", "Zdreanta", incluse in manualele scolare.

In perioada 1934-1942 scoate de sub tipar romanul "Ochii Maicii  Domnului", avand ca tematica dragostea materna si devotamentul filial, "Versuri de seara", romanul "Cimitirul Buna Vestire", volumul de versuri "Hore" si poemul in proza "Lina".

In anul 1943, sub genericul "Bilete de Papagal", ziarul "Informatia zilei" publica indeosebi pamflete usturatoare, pentru care e cercetat de politie. La 30 septembrie, apare exceptionalul pamflet "Baroane", atacand pe ambasadorul german von Killinger, fapt pentru care ziarul e confiscat, iar scriitorul e inchis la Bucuresti si in lagarul de la Tg. Jiu, pana in anul 1944 cand i s-au deschis noi orizonturi. Este reabilitat, fiind distins cu titluri si premii, ales membru al  Academiei Romane, sarbatorit ca poet national la 80 si 85 de ani. S-a bucurat in acesti ani de mari avantaje, de fapt ca si Sadoveanu. In cu totul alte conditii publica poemul "1907 peizaje", "Cantare omului", "Stihuri pestrite", "Poeme noi" si "Cu bastonul prin Bucuresti". In 1966 se stinge sotia, Doamna Paraschiva, iar la un an (1967) pleaca si el  "plimbandu-se" amandoi prin gradina casei din Martisor.

"Iubirea, credinta, speranta

De-a pururi in suflet sa-ti fie!

Caci fara de ele viata

E vesnic trista si pustie!

Daca vreodata in lume

Ai sa te-ntrebi de ce traiesti,

Un tainic glas iti va raspunde:

Sa lupti, sa speri... si sa iubesti."

   Ioan Mititean