Dupa luni bune de stat la coada in biblioteca personala, iata ca am reusit sa parcurg drumul povestirii doamnei Elena Rusu, care a scos in fata o dascalita de exceptie, IOANA, eroina romanului de fata, ce a trait intr-o lume presarata cu nazbatii, bucurii si suparari, cu chipuri dragi si intamplari memorabile. Prin acest roman, ce a aparut ca o sarbatoare a sufletului, autoarea Elena Rusu, coboratoare de pe Valea Somesului, cu ani multi pe drumul educatiei in satul de peste Muncel, satul renumitului academician Iulian  Martian, a intrat cu succes in randul autorilor de carti, a  romancierilor.

Autoarea jaloneaza drumul vietii unei tinere dascalita, pregatind-o mereu pentru batalia cu sine printr-o diversitate a opiniilor si mesaje transmise din adancul fiintei sale, aducand un minunat tribut iubirii, unind visul cu viata care chiar daca nu e  impachetata  si cu funda, continua totusi sa fie un cadou dat de Mantuitor.

In cele aproape 500 de pagini, Elena promoveaza un umanism activ prin fapte demne de lauda, judecati de valoare, cultul prieteniei, a dragostei si maiestria de a reproduce cuvintele asa cum se rostesc in mediul satesc, dand viata satului, acel loc minunat inzestrat cu setea de viata, cu oameni  infratiti cu crucea, cu muntii si cu codrii.

Cartea reprezinta rodul unei munci de ani de zile, cu multe cuvinte de invatatura preluate din stiinta educatiei, o istorie autentica a scolii si educatorilor, o concluzie a multor dintre actiunile dascalilor de ieri pe linie sociala, cultural-obsteasca, de propaganda, alfabetizare, recensamant, munca de teren pentru cooperativizare adica mereu de a aduce ceva nou in satul unde lucrezi, o monografie a satului, a scolii, valorificarea traditiilor locului, prin actiuni de mare amploare, atragerea tinerilor din sat  in diverse echipe artistice , descoperirea de noi talente artistice. A aduce in actualitate valori de altadata. Ioana pe toate le-a facut cu mult drag. A indragit mult meseria aleasa, dovedind vigoare si optimism, aducand un mare tribut iubirii, retraind ceva ce a crescut in sine iubirea, prietenia, sinceritatea si spiritul de comunicare cu elevii, cu colegii, parintii si satenii. A redat intamplari ce i-au deschis calea spre mai multa autonomie si constiinta de sine. Adevarate sentimente care nu le-a obtinut cu forta. Ele se afla in sufletul ei in permanenta si au o cauza, chiar daca  uneori este ascunsa.

Cu multe emotii eroina cartii a reusit sa infranga relele din lumea ei, negand unele din suferintele ce s-au napustit asupra ei, asezand pe prim plan emotiile si gandurile pozitive ce o  situeaza pe drumul fericirii cu cele trei elemente: placerea, integritatea si semnificatia. Placerea, adica sentimentele pozitive  ce le-a avut, integritatea adica capacitatea de a interactiona  conform cerintelor ei, iar semnificatia adica puterea de a da actiunilor sale, adica muncii, un sens cat mai inalt.

Toti ravnim la fericire, spune autoarea, numai ca fericirea e o pasare rara, apare, poposeste putin, ca o iluzie - si zboara spre alte zari, fara s-o putem prinde. Se mai intoarce din cand in cand, dar numai acolo unde exista iubire este fericire.

Cei doi tineri indragostiti, protagonisti ai acestui roman - IOANA si CATALIN - au parte de multe obstacole pe care trebuie sa le depaseasca pana cand dragostea lor se consfinteste prin casatorie. Cartea infatiseaza parcursul tinerei familii care se realizeaza profesional prin munca, lupta si dragoste.

Fericirea lor este zguduita de intamplari neprevazute, care provoaca multa durere si le zdruncina increderea. Insa atunci cand iubirea invinge, fericirea poposeste din nou in familia lor. Iata cum relatiile de iubire genereaza stari de bine, ce duc spre cea mai mare biruinta -FERICIREA.

     Ioan Mititean