Se implinesc la 5 decembrie a.c., 155 de ani de la nasterea academicianului  nasaudean VIRGIL SOTROPA, un intelept, elegant in expresie, implicat, un briant, un explorator in cautarea samburelui de lumina, in fata caruia ne aplecam  cu atentie si interes, aducandu-l in sufletele noastre macar de ziua sa de nastere.

S-a nascut la Gheorgheni, Harghita, in familia functionarului regesc  Alexandru Sotropa la origine maierean, stabilit la Gheorgheni ca presedinte al Consiliului teritorial de inspectie silvica.

Studiile primare si liceale le face la Nasaud, avand ca profesori pe dr. Paul Tanco, dr. A. P. Alexi, Maxim Pop si alti dascali cu renume, ce s-au infipt adanc in sufletele elevilor, oameni ce merita zilnic sarbatoriti deoarece trezesc respect si admiratie. In anii de liceu s-a imprietenit cu George Cosbuc, fiind si el elev la scoala romaneasca nasaudeana, prietenie ce s-a sudat si in anii studentiei la Cluj, unde l-au cunoscut pe profesorul Grigore Silasi, primul profesor de limba si literatura romana de la universitatea clujeana, originar din Beclean. Ambii, adica Sotropa si Silasi, si-au stabilit domiciliul la Nasaud, pe Comoara, pe aceeasi strada cu atatia carturari, care in curand vor fi eroii cartii "Comoara de pe Comoara",  de acelasi autor care  semneaza si articolul de fata.

Este bursier al Fondurilor Graniceresti Nasaudene, carora le aduce un prinos de recunostinta prin scrierile sale de lauda si cinstire, prin atatea pagini de istorie, imortalizand vitejia si faptele ostasesti ale catanelor negre. La solicitarea granicerimii a dat un raspuns pozitiv, de a intrerupe studiile anului III de facultate de la Cluj si a reveni la Nasaud, ca profesor de limba magheara, continuandu-si studiile anul urmator, la Budapesta.  

Isi satisface serviciul militar, dupa care activeaza un semestru la Universitatea clujeana. Avea dorinta de a lucra ca profesor peste Carpati, in Romania, unde avea atatia colaboratori si prieteni, dar se opreste la Brasov, la indemnul lui Aurel Muresanu, nasaudean si el, redactor si proprietar al Gazetei Transilvane, unde lucreaza ca si  gazetar, bucurandu-se de stima cititorilor.  

Reuseste sa-si indeplineasca dorinta, ajungand la Bucuresti, unde il intalneste pe nasaudeanul Cosbuc, pe Caragiale, Dobrogeanu Gherea, care il includ pe Sotropa in cercurile culturale ale capitalei.

La insistentele gazetarului Aurel, revine la Brasov, unde face gazetarie profesionala in perioada 1892-1896. Dupa patru ani de gazetarie, revine la Nasaud, la solicitarile Comitetului Fondurilor Graniceresti  Nasaudene, reluandu-si catedra de limba magheara si germana, discipline pe care le preda pana in anul 1913, cand se pensioneaza la cerere.

La data de 1 noiembrie 1919, revine la catedra predand mai multe discipline: germana, istorie, geografie, limba romana si filozofie, pana in anul 1933, cand s-a pensionat definitiv. Pentru constiinciozitatea sa profesionala si activitatea didactica remarcabila, este propus in anul 1899 ca director al Gimnaziului nasaudean, dar s-au opus reprezentantii guvernului, respingand  aceasta numire pe motivul ca profesorul Sotropa este prea mare nationalist roman si ca ar cauta sa impiedice maghearizarea liceului nasaudean.

 Este un model al dascalimii care pe baza de voluntariat desfasura in oras o ampla activitate cultural-obsteasca si de cercetare istorica. A militat pentru aducerea in tara a arhivelor de la Viena, Budapesta si din alte tari, a sustinut  impreuna cu Iuliu Moisil, Iulian Martian, Alexa David si Artene Muresan, la 2 august 1931, infiintarea Muzeului Graniceresc din oras, a sustinut cu acelasi zel infiintarea Bibliotecii Academiei Romane, filiala Nasaud si a Subdirectiei Arhivelor Statului, pentru care si-a predat arhiva personala, a initiat si sustinut  revista Arhiva Somesana (28 de numere) in perioada 1924-1940.

 Pentru vasta sa activitate cultural-istorica si gazetaresca a fost primit in Academia Romana, sustinut de Silviu Dragomir, Dimitrie Gusti, Ioan Lupas, Gh. I. Bratianu, Radu Rosetti. Se afla in galeria academicienilor nasaudeni, in numar de 21, expusa la sediul Desp. ASTRA la initiativa prof. Ioan Seni, presedintele de atunci a Asociatiunii, portrete in creion, opera pictorului Marius Bodea, actualul viceprimar al orasului, o lucrare de exceptie si un artist de nota zece. Din anul 1904, Virgil Sotropa a devenit membru pe viata a Asociatiunii, cu functia de secretar la Brasov si Nasaud, unde in anul 1982 i s-a dezvelit o placa pe casa in care a locuit, actualmente Posta nasaudeana, fosta lui proprietate care i-a fost  confiscata sau poate donata statului roman. Cuvantul de onor si cinstire a profesorului nasaudean a fost rostit de Liviu Maior, ministrul invatamantului. Mai bine de un deceniu, dirigintele postei Valer Petrehus, a organizat activitati culturale, literare si istorice de mare amploare cu participarea unor carturari cu renume din oras, din judet si din alte localitati: Dej, Beclean, Cluj, Blaj, Iasi, Suceava, Cahul, Chisinau, infiintand in casa carturarului Asociatia Culturala "Virgil Sotropa", onorand in acest fel pe cel care prin opera sa a rasunat vocea constiintei nationale a Tarii Nasaudului si a Transilvaniei, promovand cultul prieteniei si un umanism activ.

Despre academicianul nasaudean au scris mai multi condeieri ce au intrat cu succes in randul autorilor de carti ca de exemplu: Teodor Tanco, Lazar Ureche, Gh. Ples,  Lucretia Mititean, Ioan Lapusneanu, Olga Lucuta, Radu Sarbu, Ion Rusu Sereteanu etc., ce l-au ridicat la un nivel valoric bine meritat.

La data de 1 aprilie 1954, m-am gasit si eu alaturi de mama, (laptareasa familiei) prin multimea de oameni ce au umplut curtea si strada spre a-l conduce la locul cu verdeata. De multe ori, mama fiind ocupata cu alte treburi gospodaresti, ma trimitea pe mine cu laptele la domnul profesor, care imi oferea cate o carticica pe care scria "de la Sotropa, pentru Ionica", iar doamna ma servea cu o prajitura, bucuria  copilului de ieri, a laptarului de peste rau.

Prin multimea de oameni prezenti la ceremonia trecerii, am vazut si profesorii mei din liceu: Stefan Man - director, Gavril Tulai - diriginte, Silviu Sohorca, Octavian Ruleanu, care a tinut o cuvantare, Ludmila si Grigore Gazdac, Eufrosina si Anton Craciun, Iuliu Muresan, Pavel Deleanu, Mihai Lipan, Liviu Rebreanu - profesorul de sport, Stefanutiu. La catafalc erau cei 6 nepoti, trei baieti si trei fete, din partrea fiicei  profesorului, remarcand pe Ina, care plangea in hohote spunand "S-a dus TATA BUN".

   Ioan Mititean