Adevarul umbla cu capul spart.          -          Adevarul invinge orice.          -          Cine spune adevarul nu poate sa multumeasca pe toata lumea.
Cultura-Arta Joi 28 Martie 2024 - 14587
SATUL DE PESTE MUNCEL.

Neobositul carturar clujean, la origine mintiuan, IERONIM MARTIAN, a scos recent de la Editura Napoca Star, cartea cu aproape 600 de pagini, ca un vrednic prinos adus satului de peste Muncel, Mintiu, la 690 de ani de la atestarea documentara. Un eseu monografic, volumul I, un colt de rai, cu privelisti marete, stari de spirit, descifrarea unor urme ale trecutului, cu o tulburatoare frumusete si elocventa istorica, unde si-a revarsat darurile infinitelor infatisari ale vietii cotidiene, cu tipologii sociale. E prima carte ce da imagine satului, familiarizand sateanul, in special pe cel tanar, cu frumusetile traditiilor locului de acasa, cu peisaje minunate pe care le-a cutreierat autorul cu multa frenezie.

La deschiderea cartii ne apar cuvintele lui Nicolae Iorga ca drept MOTTO:

"Satul este celula vie, mereu fara de moarte, prin care neamul romanesc si-a durat existenta, trainicia si izbanzile, dreptul la un viitor care sa-l faca vestit  intre toate neamurile de pe pamant."

Cartea semnata de copilul de ieri, descendent din familia academicianului nasaudean Iulian Martian, ne trezeste la identitatea noastra si ne reda simtul unui destin national de care suntem cu totii responsabili. Prezentarea cartii, acolo la izvoare, in fata satenilor, va fi un moment puternic, unificator, o punte de legatura intre doua lumi, un simtamant de solidaritate si bunatate, o aspiratie spre inaltimi mereu superioare.

In paginile de inceput, 1-20, sunt expuse cu claritate marturii ale evenimentelor istorice ce au marcat viata satului, care neintrand in componenta  Regimentului II de granita, la fel ca si Lusca, traversata de mintiuani, ce veneau la targ si la scolile Nasaudului, nu a intrat in cercetarile istoricilor, fiind sate vitregite de anumite drepturi pe care le aveau localitatile din partea dreapta a Somesului.

Vestigiile arheologice descoperite pe hotarul satului se constituie intr-o bogata acumulare de straveche civilizatie materiala  si spirituala a satului de peste Muncel.

Ne oprim la poalele Muncelului, pe Valea Mare langa troita ce marcheaza   existenta unui locas de reculegere si rugaciune, o manastire slavo-ortodoxa, cea mai veche manastire de pe Valea Somesului, dupa cum consemneaza Iosif Naghiu. Locul acesta este numit de localnici "Pe Valea Manastirii", pastrand in suflet credinta stramoseasca.

 

Dupa paginile de inceput, ce tin loc de prefata, urmeaza descrierea si glorificarea pamantului satului de peste Muncel in urmatoarele capitole:

 1 - Bogatiile Mintiului

 2- Descoperiri arheologice, atestari documentare

 3 - Toponomie si demografie istorica

 4 - Viata religioasa la Mintiu

 5 - Invatamantul

 6 - Alte profesii imbratisate de intelectuali originari din Mintiu

 7 - Personalitati din Mintiu sau cu ascendenta in localitate  

 8 - Bibliografie generala

 9 - Iconografie

Iata o carte a satului scrisa de un fiu vrednic cu vigoare si optimism, ce a dat satului si Tarii Nasaudului, cu un suflu nou, modern, o carte-document cu descrierea si glorificarea pamantului satului calcat de copilul de ieri, fiul lui badea Augustin, fiul cel mai mare din familia Vasile si Ioana  Martian, fratele prietenului si colaboratorului nostru de peste Somes, pedagogul de mare cuprindere Grigore Martian.

Cartea de fata vindeca suflete, uneste visul cu viata si largeste notiunea de sat, ce poseda un complex de calitati alese, infipte adanc in notiunea ACASA, acolo unde autorul a visat, a ras,  a plans, acolo unde a avut un rand de chei la el oricand, unde s-a zbenguit cu prietenii de joaca pe Cararile Targarilor, Cicere, pe Valea Ursului, prin Zapodie, potolindu-si setea de la Fantana Draganesti sau de la celelalte opt fantani publice, ducand apa pentru gospodarie si de la fantana sarata sau de la Fantana Francului si atatea alte locuri de neuitat ce infloresc in mintea atat de lucida a autorului, un om al stiintei,  dublat de arta cuvantului si a spiritului.

O carte inspirata din frumusetile satului, a Tarii Nasaudului, a naturii, a oamenilor, a carturarilor de profesii diferite ce sau nascut din solul fertil al satului, carora autorul le-a facut frumoase portrete in cuvinte, ca o cale a adevaratei comunicari si a unor relatii bazate pe incredere, naturalete, curatenie, amintiri dragi, vorba poetei Raveca Vlasin, stabilita la Dej, dar cu o intoarcere in topos, la traditiile locului de acasa, ce par a lua locul unor legi scrise, in acest  microcosmos incarcat de oameni si case, case si pamant si multa intelepciune stramoseasca. Acesta este SATUL MEU,

 "Te-am regasit mai trist si mai batran

Pastrand ceva din vechea armonie

Prin cei pe care ii mai ai la san

Dar vor pleca si ei in vremea ce-o sa vie.    

 

Ah, unde-i freamatul acela tineresc

Ce palpita aici, cu-atata forta?

Imi pare atat de trist si nefiresc

Ca viata abia mai palpaie in torta.

 

Unde-s copiii aceia ce ieseau

Pe fiecare poarta catre uliti?

Ca mugurii pe ramuri infloreau,

Ca pasarile-n zbor, ca niste suliti.

 

Nu vezi femei purtand in brate prunci

Comori de viata si speranta vie

Catre biserica, la hora sau pe lunci

 Impodobite-n  mandra noastra ie.

 

S-a stins un mod de viata si un port

Care facea din sat cires in floare

Si s-au cernit femeile de tot,

Iar batranetea sta sa le doboae.

 

Un plans mocnit ma arde-n piept mereu

De cate ori m-aduce-n vatra dorul

Ca nu mai e ce-a fost satucul meu,

Iar viata-n el isi seaca-ncet izvorul.

 

  Ioan Mititean

(In varful penitei)

1 comentariu2534 vizualizări06 martie 2023




rss 2.0
rss 2.0