Cartea luscanilor "Amintiri de peste rau", este tot mai mult cautata de  oameni dornici sa afle  ce e nou prin sat, sa afle intamplari si povesti de altadata, ca un izvor de inspiratie pentru iubitorii istoriei locale.

Intr-una din zile, venea de la biblioteca oraseneasca avand cartea in mana, domnul Nicu Micu, care iubeste satul de peste rau, prin modul sau de organizare  specific  multor sate transilvane in stravechea lor structura de obste libera. Un univers special  in care inca mai domina arta taraneasca nascuta din trairea dreapta  a realitatii. Cititorul spune ca il impresioneaza poza cu Parul lui Tanciulea din oras, de langa Valea Caselor, avand dorinta sa realizeze o pictura  cu renumitul si istoricul par de care toti nasaudenii isi amintesc.

In alta zi, a batut la poarta casei noastre domnul Silviu Serdesniuc, fostul primar al orasului Nasaud, care a contribuit mult la ridicarea satului, venind cu rugamintea sa-i dau o carte spre a-si improspata cunostiintele despre gandurile luscanilor spre statornicie, despre povesti si case, despre gospodarii ce asigurau piata cu lapte si produse lactate. Acum satul se recladeste, devenind  o frumoasa zona turistica, cum am botezat-o candva - "Sinaia Nasaudului".

Cei care citesc cartea luscanilor se intorc o clipa pe zahata Rafilii Dorii si isi vor aminti de cei trei cizasi, verisori din frati. Cum urci pe strada de la Bolotoc, e casa stanasului Mihaila Tomuta pe partea stanga, si incepand cu a doua casa au copilarit si au trait cei trei flacai - Pompei, Liviu si Dumitru, trei tineri cu prestigiu, atrasi spre activitatea culturala a satului, membri si buni organizatori ai  formatiei corale, care a luat locul intai pe tara la Fetivalul formatiilor de amatori din anul 1953. Cei trei nepoti a lelii Rafila, fiii lui Gavrila, Maria si Iulian au ramas in istoria satului ca tineri de ajutor, infratiti  cu munca si cu hora. In zilele de lucru rasturnau ogoarele, ingrijeau animalele, iar in duminici si sarbatori distrau satenii, fiind cizasii ce  angajau ceterasii si aranjau casa berii.

  Ioan Mititean